Da-ti dreptul sa nu fii perfect(a) !

Standard

A fi tu insuti, asa cum esti, si a te accepta in ,,deplinatatea,, imperfectiunilor tale si in maretia limitelor tale poate fi , de fapt este, un act de curaj veritabil si o provocare autentica. Am invatat fara sa ne dam seama ori am fost obligati sa invatam ca perfectiunea , atingerea unui ideal (de cele mai multe ori utopic, ori inadecvat fiintei noastre si nevoilor ei) , plierea si replierea pe niste etaloane impuse, doborarea unor stachete inalte, din ce in ce mai inalte, sunt valori catre care trebuie sa tindem spre a fi apreciati de ceilalti si in ultima instanta, spre a fi apreciati de noi insine. Alergand frenetic sa ne conformam asteptarilor noastre si ale celor in jur, uitam de noi, de adevaratele nevoi, de cele care ne definesc si ne sustin Sinele, de cele care ne racordeaza la misiunea noastra de viata si la divinitatea creatoare.

A-ti a dreptul sa gresesti, a-ti da dreptul la eroare si la incongruenta, a-ti da dreptul la ignoranta si la vulnerabilitate, a-ti da dreptul sa nu fii ,, in conformitate,, sau la inaltime, a-ti da dreptul sa cazi si sa dezamagesti, a-ti da dreptul sa renunti la angajmentele de ieri in favoarea celor de azi, a-ti da dreptul sa ceri cand crezi ca celalalt merita si se asteapta sa primeasca de la tine, a-ti da dreptul sa spui ,,nu,, pentru ca nu ai curajul sa spui ,,da,, , a-ti da dreptul sa iesi in roluri bine definite spre a te pierde intr-un indefinit hazardat – in toate astea exista o multitudine de riscuri si un potential considerabil de a te confrunta cu consecinte pe care ti-e teama ori nu esti pregatit sa ti le asumi.

Dar dincolo de acest risc (pe care poti alege sa ti-l asumi sau nu) exista sansa de a deveni congruent cu tine insuti, de a te recunoaste ca ceea ce esti, exact asa cum esti, in autenticitatea (im)perfectiunii si a(de)limitarilor tale – iar acesta este singurul reper valid la care te poti raporta spre a deveni maximum din ceea ce tu astepti de la tine si din ceea ce le poti oferi celor in jur…

Asumarea imperfectiunii poate fi calea cea mai scurta catre perfectiune (daca admitem ca ea totusi ar exista…)

Clara T

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s