Eu ma astept, tu te astepti

Standard

Ne petrecem aproape toata existenta nu doar in asteptare ci mai ales in asteptari. Ne asteptam , pe cat de naiv pe atat de nociv, ca orice ori oricine din jurul nostru sa vina in intampinarea vrerilor noastre, a visurilor noastre, a dorintelor, capriciilor ori nevoilor noastre, fara ca noi, de cele mai multe ori, sa facem minimul efort de a cere . In inteligenta, in generozitatea si in atotputernicia Lui, nici macar Universul, ori Creatorul, orice nume i-am da noi, nu ne rasfata cu daruri pe care nu stim sa le cerem. Cand eram copii, stiam ca una din conditiile pentru a gasi bicicleta multdorita sub brad este ca noi sa ii facem cunoscuta lui Mos Craciun dorinta noastra. Unii din noi ne asezam cuminti si increzatori la masuta si scriam , colorat, pe o foaie alba, simpatica noastra cerere de a primi cadoul dorit. Altii , mai comozi poate, seara, inainte de culcare, sopteam, in locul rugaciunii, cateva cuvinte catre Mos Craciun, convinsi fiind ca el ne aude si ca va tine seama de ..scrisoarea noastra nescrisa. Si , daca ne amintim bine, de cele mai multe ori, primeam ce am cerut. Iar daca , uneori, se intampla sa nu primim, eram poate dezamagiti, dar in sufletul nostru cald de copil era multa bunavointa …stiam, cumva, ca Mos Craciun nu a adus acel cadou din motivele lui, care, desigur, erau intemeiate, cum altfel ar fi putut fi? E drept, cateodata, ne invinovateam pe noi ca nu am fost suficient de cuminti pentru a merita cadoul pe care indraznisem, timid, sa il cerem totusi..

Nu stiu cand si cum am uitat sa cerem si mai ales cum sa cerem. In schimb, ne asteptam , incrancenat, prosteste, acut, uneori agresiv, ne asteptam de la cei din jur , indeobste de la cei mai de langa noi si mai de langa sufletul nostru, sa ne citeasca gandurile pe care nici noi nu ni le-am exprimat noua insine clar, ne asteptam ca Dumnezeu sa faca slalom-uri paradoxale printre dorinta noastra de a avea liber-arbitru suprapusa dorintei de ne abandona, linistiti, deciziei Sale -,,faca-se voia Ta,,…

Ne asteptam inclusiv de la noi sa facem, sa stim mii de lucruri, fara sa ne cerem in prealabil raspunsul cinstit la intrebarea :ce putem da si ce nu?…

Asteptarilor create si emise de noi in univers ni se raspunde, fireste, conform legii atractiei, cu asteptarile celorlalti venite spre noi si dintr-o data ne simtim sufocati, stransi, constransi, dezamagiti, furiosi, revoltati, precum un copil care gaseste sub brad , drept cadou de la Mos Craciun, un abcedar nou care se asteapta sa fie citit in vacanta de iarna, in locul unui ponei pe care el, copilul nu a indraznit sa il ceara…

,,Cere si ti se va da,, – e o intelepciune biblica pe care o ignoram adesea si ii minimalizam importanta . A cere este conditia necesara pentru a putea primi. Dar nu si suficienta. Este esential sa stim de ce , cum, cand si cui sa cerem. Iar atunci nicio usa nu are cum sa ramana inchisa in fata ta. Cu o exceptie, poate: daca ai de invatat in viata asta lectia acceptarii ; si ce alt examen mai potrivit ar fi decat acela de a te afla in fata unei usi pe care scrie NU si ramane inchisa ferm si inexplicabil, desi tu ai in mainile tale toate cheile potrivite?

…si cred ca ar mai fi o exceptie de la regula ,,cere si ti se va da,, .- aceea de a-ti voala , de a-ti intoxica cererea cu o asteptare. Eu ma astept sa imi dai ce iti cer. Iar asteptarea nu poate avea ca ecou decat tot o asteptare. Tu te astepti … Eu ma astept….

Uitam sa cerem neconditionand actul cererii de previziunea asupra raspunsului. Simplu si inocent, precum un copil care ii scrie lui Mos Craciun.

Atunci cand ceri si totusi raspunsul e ,,nu,, , pare a fi mai simplu de acceptat decat atunci cand (din teama ca nu meriti ori ca vei fi respins, ori ca vei fi considerat profitor ori mai stiu eu cum ) inlocuiesti o cerere deschisa, detasata, transparenta, flexibila, cu o asteptare echivoca, neclara, rigida , pasiv-agresiva.

 

A cere, a da, a primi, a refuza, dozate corespunzator , echilibrate si acordate cu nevoile specifice ale fiecaruia in noi – iata un algoritm relational ce merita luat in considerare si aplicat in locul unei gramatici limitative prin care ne conjugam utopic existenta la diateza pasiva a asteptarilor noastre si la modul imperativ al asteptarilor celorlalti.

Tu imi ceri. Iti pot raspunde cu da, ori cu nu. Si in plus, eu iti spun multumesc, caci cerandu-mi ceva, imi dai sansa sa aflu ce pot si ce nu pot, ce vreau ori ce nu vreau sa daruiesc si de ce…

Eu refuz, uneori. Tu vei sti atunci ca nu pe tine te refuz, ci cererea ta, din motivele mele, care nu tin in niciun caz de rea-credinta…

Tu imi dai. Din preaplinul tau sau din ceea ce nici tu nu ai indeajuns. Eu pot, in vreun moment, sa nu primesc din abundenta ta, caci pur si simplu n- am nevoie. Iar alteori ma voi indestula din putinul ce mi-l poti tu oferi…

Eu primesc. Si tu primesti la randu-ti, poate, bucuria de a fi dat acolo unde a fost nevoie. . Iar din ce primesc eu de la tine,voi putea da mai departe. Si nu neaparat tie…

 

Clara T

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s