Dormi cand ti-e somn…

Standard

Calea cea cea mai buna este adesea asociata cu calea cea mai simpla , cu cea mai cunoscuta, cu cea mai directa, cu cea mai …recomandata , cu cea semnalizata cu cele mai multe indicatoare, cu cea aleasa de cat mai multi, etc, etc…

Din pacate, cea mai mare parte dintre noi am ajuns sa ne pierdem simtul cel bun , acel simt care ne indica fara echivoc  calea, alegerea potrivita.  Am ajuns sa fim maestri in a ne complica existenta . Pe a noastra si chiar si pe a celor din jur. Cu buna intentie, desigur. Cu intentia de a nu gresi, de a face alegerea cea mai cea…

Simtul cel bun nu mai este (prea) folosit, ca atare se atrofiaza precum muschiul unui picior paralizat.  In schimb, gandim. Analizam. Rationalizam. Nici macar nu mai alegem. Nu mai avem cand. Culegem, in final ce ne este la indemana.  Bunuri, servicii, informatii. Uneori si persoane…  Ce ne este mai la indemana din punct de vedere material, spatio-temporal sau  afectiv-psihologic.

In cautarea caii perfecte uitam pana si incotro vrem sa ajungem.

Ne crestem copiii dupa carti si dupa sfatul medicului. In cel mai bun caz. Pentru ca, mai nou, ni-i crestem pana si dupa sfaturi preluate de pe site-uri care nu ofera nicio garantie. Ni-i crestem dupa sfaturile de pe forumuri si retele de socializare. Uitam de unicitate, de individualitate. Uitam ca adesea, raceala copilului nostru poate trece mai usor (nu neaparat mai repede) daca il incalzim cu imbratisarile , cu mangaierile si cu cuvintele noastre pline de afectiune, in loc sa irosim, minute, zeci de minute, cautand pe net cel mai eficient sirop antigripal.

Ne hranim dupa retete. Aplicam drastic diete. Nu masa de la ora 18. Nu ciocolata de sambata seara. Cand ne  foame, ne cenzuram -pentru ca nu am terminat lucrarea ceruta de sef, pentru ca inca nu ne incape fusta cea rosie. Cand nu ne e foame, mancam totusi -pentru ca suntem in vizita la soacra si nu putem refuza, pentru ca ,,e ora prestabilita,, a mesei.

Dormim dupa fusul orar al serialului preferat, al meciurilor , al copilului, al partenerului de viata, al proiectului de la job. Dormim adesea agitat, insuficient, cu cosmaruri. Dar e bine ca totusi dormim. Sunt si oameni care nu mai pot nici macar sa doarma, ceea ce-i si mai rau. Sau poate ca cel mai rau e sa dormi aproape intr-una, dupa un fus orar in care somnul a devenit singurul refugiu in fata unei vieti care nu-ti mai ofera nicio motivatie de a ramane treaz ?

Traim…pardon, vietuim  din ce in ce mai rupti , mai instrainati de noi insine. De acest corp minunat care ne vorbeste mereu prin limba simturilor si ne spune care e alegerea potrivita. Un corp perfect, de o inteligenta desavarsita, asa cum este toata Creatia, un corp ce spune cand si ce sa mancam, cat sa dormim, cum sa ne vindecam.

Bunul simt , daca am alege sa facem uz de el, ar sti sa ne indrume pe calea care-i potrivita pentru noi intr-o situatie sau alta. E de ajuns sa ne ascultam corpul ce vrea : vrea odihna ? ia o pauza, chiar daca esti in mijlocul unui proiect cu dead-line peste o ora. Vrea ciocolata ? da-i ciocolata – stie el de ce o cere. Vrea chiar si sa bea un pahar sau doua de vin sau o tigara, doua, noua, desi tu ti-ai prmis ca renunti la vicii ?  da-i corpului tau pana si dreptul de a se relaxa prin substante nocive pentru moment. Le cere pe acestea pentru ca tu nu stii inca sa te relaxezi in maniere mai sanatoase…  Copilul iti raceste prea des ? Chiar nu-ti spune nimic cuvantul ,,raceala,, ?

Sunt oameni , multi din pacate, care nu doar ca isi ignora, cenzureaza, denigreaza nevoile. Ei nici macar nu mai simt cand le e foame, nu mai simt cand li s-a facut somn, nu isi mai simt propriile emotii.  Iar corpul acestor oameni, pentru ca nu se mai face auzit,  striga din ce in ce, din ce in ce mai tare !!!

Strigatul corpului este boala.

Daca ai uitat , reinvata sa simti ce ai nevoie.  Ai  incredere in corpul tau !

E un film al carui titlu imi vine in minte acum, cand nu stiu ce formula sa aleg spre  incheiere – se numeste ,,Eu cand vreau sa fluier, fluier,,.

Cand ti-e foame mananca, cand ti-e somn culca-te, cand iti vine sa plangi atunci plangi…

E  calea  potrivita , chiar daca nu intotdeauna este atat de simplu de parcurs pe cat pare…

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s