(dez)Echilibru…

Standard

Mult timp si multi dintre noi percepem starea de dezechilibru ca pe  o…catastrofa, ca pe un blestem al existentei, ca pe o limita personala. Cautam, cu disperare, sa ne jucam jocul vietii cu aceasta miza- evitarea dezechilibrului. Asociem notiunii de echilibru concepte precum armonie, liniste, pace , fericire, cumpatare, calm.  Iar cand tonul se ridica, cand bagam mana pana la cot in borcanul cu miere, cand  ne tasnesc lacrimi din ochi, ne invinovatim de infractiunea  de a fi comis o ,,dezechilibrare,, si  ne indreptam spre penitenta , constient sau inconstient.  Unii din noi, instinctiv, nu am percepe dezechilibrul decat ca pe cel  mult o contraventie soldata cu o amenda, altii nici macar atat. Sunt insa cei din jur, tot sistemul ,,dreptei judecati,,  , care  ne arata cu degetul punctul unde,  pare-li-se lor, ,,am sarit calul,, , ,,am luat-o pe aratura,,  , ,,am iesit din axa,, , ,, am intins coarda prea tare,, – variante nuantate ale …echilibrului pierdut.  In fata acestui sistem de raportare,  starea de echilibru devine un fel de Mecca pe care nimeni nu o poate atinge cu adevarat, decat poate sfintii si fiintele din lumea celesta.  Si cand tot ce e in jur devine punctul tau de referinta, exista pericolul ca tu insuti sa te irosesti intr-o calatorie fara sens  catre Mecca, cand de fapt esti in imediata ei apropiere ori chiar  ai ajuns acolo.

Asta noapte, in somn, dupa un mic incident de ieri, care reusise sa ma scoata dintr-o minunata ,,stare de echilibru,, , resimteam, ca o povara , neputiinta mea de a fi reusit ieri sa ,,imi pastrez intact echilibrul, orice s-ar fi intamplat, ca deh, asta e un semn de evolutie si auto-control,,.  Povara mi-a agitat somnul si fiinta mea cauta raspunsuri in lumea viselor.

M-am trezit dimineata,dis de dimineata, in minte si in suflet, cu imaginea unui balansoar,din acela pe care se joaca copiii in parc. O imagine care mi-a oferit o alta perspectiva  asupra echilibrului, perspectiva ce se afla dealtfel in mine, dar pe care o reprimam, o cenzuram, o negam, din…prea multa dorinta , constientizata sau nu, de a fi parte integranta a sistemului de raportare de care vorbeam ceva mai inainte. Imaginea balansoarului, cu o parte sprijinindu-se de pamant, cu cealalta in aer, m-a dus cu gandul  la extremele prin care noi trecem tot timpul, in maniera ritmica sau haotica, din instinct sau din decizie, din ignoranta sau din prea multa stiinta.

In imaginea balansoarului am vazut cum se adunau frumos, precum doua grupuri de copii,  intr-o parte: armonia, linistea, pacea , fericirea, cumpatarea, calmul, iar in cealalta parte: furia, excesul, tristetea, agitatia…si ele , asa asezate, se leganau.   Balansoarul se pune in miscare doar cand in ambele parti ale lui se afla ceva/cineva care isi face simtita prezenta prin propria greutate sau printr-un impuls/miscare.  Totul este ca fortele care se afla in ambele parti sa se poata influenta una pe alta , cu un scop comun – leganarea balansoarului. Am realizat spontan ca echilibrul nu se afla nicidecum in ridicarea in slavi a partii pe care se afla ne-cumpatarea  si prietenele ei.  Nu se afla insa  nici acolo unde ambele parti sunt perfect paralele cu linia solului  (este obositor, lipsit de sens si de satisfactie sa stai intr-un balansoar , incercand sa-i pastrezi inertia sau asa numita ,,stare de echilibru,, , pe care noi  tot o cautam, nestiind de fapt exact ce reprezinta ea ).

Am realizat ca echilibrul, cel putin echilibrul ce tine de fiinta noastra,  este  nu o stare, ci o forta exprimata in putiinta fiecaruia din noi de a pune in miscare si a pastra bine unse acele mecanisme care te ajuta sa traiesti ca un copil care stie ca ,,sus-jos,,  ,  tensiune-relaxare,  actiune-nonactiune, ,,cand eu-cand tu,,  ,  ,,cand contact cu solul-cand senzatia de zbor,, ,  cand soapte- cand strigate, cand zambet -cand lacrima, cand speranta –cand deznadeje, reprezinta modelele de alternanta  care fac tot sensul si toata bucuria jocului pe balansoarul din parc sau pe cel al vietii…

La ce bun un balansoar intepenit intr-o singura ipostaza, oricare ar fi ea? Sa intrebam orice copil…. poate chiar  pe copilul interior…

Clara T

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s