Arhivele lunare: Octombrie 2012

de ce depinde dependenta?

Standard

 

Se spune ca dependenta este o boala. Eu cred ca dependenta este un stadiu de imaturitate  in care consideri ca ceva sau cineva este mai presus decat tine, mai puternic decat tine, mai capabil decat tine de a-ti oferi ceea ce ai nevoie cu adevarat. Daca ai nevoie sa te simti implinit si complet dar nu ai suficiente  resurse de a ajunge la propria-ti implinire, vei reusi sa te agati, precum iedera de ziduri, de cineva sau ceva pe care il percepi ca fiind punctul tau de sprijin, ,,jumatatea,, ta, cheia fermecata de la poarta viselor tale… Dependenta este , dupa parerea mea, fie o stare de autentica neputinta , fie o perceptie eronata a capacitatilor tale. Indiferent de situatie, consecinta este aceeasi- te indrepti sistematic spre un ,,zid,, de care te proptesti, spre un scut care sa te apere, asa cum fac copilasii mici si toate fiintele de altfel, cand se indreapta spre parintii lor, pana cand ajung sa creasca si sa aiba incredere in forta lor de a merge, de a zbura, de a pluti, de a vana, de a se apara…  In lumea vietuitoarelor, altele decat oamenii, dependenta tine o perioada determinata , puii devenind o data pentru totdeauna adulti perfect capabili sa se auto-gestioneze.In regnul animal nu exista dependenta de alcool, de tutun, de shopping, de munca, de sex, de celalalt… Dependenta de ceva sau cineva, dincolo de varsta adulta, este o caracteristica specifica  omului. Ceva, nu stiu ce, in genomul uman , a facut ca multi , cei mai multi dintre noi, sa nu putem trece niciodata de stadiul dependentei justificate  in care eram cand eram copii, sa ramanem acolo pana la varsta numita ,,adulta,, si chiar dincolo de ea. Tot ce schimbam este tipul de ,,proptea,, – nu mai depindem de mama si de tata, nici de o alta figura parentala ,,puternica,, si ,,salvatoare,, , ,,protectiva,, si ,,alinatoare,, . Gasim insa, rapid, ,,inlocuitori,,- bratele calde ale mamei in care ne ascundeam fricile si angoasele si cosmarurile si amintirile triste, sunt inlocuite de caldura invaluitoare a alcoolului plimbandu-se  prin trupul nostru din cap pana in picioare, cuvintele de imbarbatare ale tatei, care ne spuneau cat de minunati suntem chiar si atunci cand fiinta noastra stie ca nu am facut nimic demn de lauda, sunt inlocuite cu fumul tigarii ce ne incetoseaza pana si privirea catre noi insine , sprijinul financiar al bunicilor care-si scoteau din buzunare mirosind a naftalina banii cu care ne cumparam acadeaua mult dorita dar interzisa de parintii mai severi, e inlocuit de  sprijinul cardurilor stralucitoare ce ne  ofera bani cu care cumparam lucruri inutile si mult prea costisitoare…  Senzatia ca timpul trece usor si fluid, pe care ne-o ofereau din abundenta toti cei din jur care-si doreau sa nu ne plictisim niciodata, e inlocuita acum de cautarea disperata a unor alte si alte activitati care sa ne umple timpul ce trece totusi , in ritmul si in densitatea lui, omiprezenta mangaierilor de noapte buna, de buna dimineata, de plecare de la scoala, de revenire de la scoala, care ne ajutau candva sa ne simtim iubiti, e inlocuita acum de omniprezenta cautarii noastre de a fi mereu in prezenta cuiva care sa ne dea atata atentie , atata atingere, atata afectiune cat sa credem ca inca meritam sa fim iubiti…

Iar  acei copii nenorocosi, in viata carora nu au existat nici ziduri pe care sa se sprijine, nici brate protectoare, vor cauta, naiv,  la varsta adulta, sa devina ei insisi ziduri si umeri de plans pentru ceilalti, ori vor incerca sa-si recreeze , tardiv si ineficace, o copilarie noua, cautandu-si printre partenerii de cuplu, printre prieteni sau colegi, pe-acei parinti asa cum si i-ar fi dorit sa fie si nu  i-au avut niciodata, cautand in substante ori comportamente datatoare de euforii trecatoare, bucuria adevarata de-a fi, ce n-au putut-o trai mai demult si nici altfel…

Ma intreb,  pueril: daca boala este absenta sanatatii, iar dependenta este o boala, cum ar arata, cum ar fi, cum s-ar comporta  un dependent ,,insanatosit,,?  Cum am fi noi insine ,,vindecati,, de dependenta si de masca ei,  independenta? Cred ca in niciun caz nu ne-am mai agata de ceva sau de cineva , precum un copil de fusta mamei, precum pilitura de fier de-un magnet.  Atunci cand nu mai suntem dependenti,  vom fi crescut cu adevarat, ne vom simti suficient de ,,mari,, , de puternici si de increzatori incat sa facem fata  la tot ce este in interiorul sau in jurul nostru, chiar si fara vreun sprijin real sau iluzoriu…

Ca sa crestem, nu avem nevoie nici de doctori si nici de tratamente.   Ne trebuie numai vointa de-a ne maturiza, rabdare si-o oarecare vreme…caci crestem, fiecare, in timpul si in ritmul si in rostul lui …

Iar pana reusim sa crestem suficient de mult, ramanem  foarte strans legati de tot ceea ce depindem  pentru a ne simti impliniti, completi , alinati,  in siguranta…

Sa ne asumam si s-acceptam ca un adult-copil cu(minte), reala sau imaginara neputinta, cu toate consecintele care decurg din ea…  pana in ziua buna/rea cand ne vom da seama ca nu mai putem continua asa…  Si-atunci ne vom schimba.

Depinde(m) doar de noi.

(Nu e asa ? ! ?)

Clara T

un citat de suflet…

Standard

,,Iubirea este ingredientul magic, care trebuie pus in orice.,,

(Este un citat care, in simplitatea lui,  mi-este la fel de drag ca fiinta care l-a simtit iar apoi l-a pus in cuvinte cand avea doar 7 ani- baietelul meu.)

Daca am pune macar un strop de Iubire pura in fiecare lucru marunt sau maret pe care il facem, in fiecare cuvant  pe care-l rostim, in fiecare gand pe care-l nascocim, in fiecare simtamant ce-l zamislim,  in fiecare clipa pe care o traim, lumea si existenta  ar fi pentru oricare din noi la fel de simpla, frumoasa , luminoasa si plina de seninatate precum chipul , precum sufletul unui copil fericit …

 

Clara T

un fel de autoportret…

Standard

…o oglinda in care se vede adesea doar o imagine rasturnata a ceea ce este,

…o tacere acoperita de prea multe cuvinte fara rost,

…o mana intinsa spre un vis cu forma unui nor prea indepartat,

…o privire asupra existentei si a sensului ei,

…o incercare de regasire a sufletului intr-un alt suflet,

…o jumatate a unui plural adesea (im)posibil,

…o cautare a unui drum ce nu se sfarseste in fata unui zid,

…un fel de autoportret…incomplet…

Clara T

Sarbatoarea Simturilor

Standard

 

Sunt zile, uneori una dupa alta, cand in jurul meu si in interiorul meu deopotriva se tese o ceata deasa, precum un scut , o ceata ce nu ma mai lasa parca sa simt, sa vad, sa aud, sa miros, sa gust existenta…  in astfel de zile fiinta mea se deconecteaza de la tot si de la toate si am impresia ca ma rotesc intr-un cerc al non-sensului , al inutilitatii, al unui nicaieri  apasator si distructiv.

Stau in ceata asta un timp, din fericire nu prea indelung, caci, cu sau fara voia mea, sunt purtata ca de o forta miraculoasa, pe Scena  Simfoniei Simturilor, acolo unde nu mai ai cum sa nu te scuturi de ceata ori sa nu vezi dincolo de ea, oricat ar fi de deasa, caci pe acea Scena, si nu in fata ei ca spectator, vibrezi odata cu Simfonia…

Si reincep dintr-o data, sa privesc culorile cerului, stralucirea lunii, tabloul multicolor al tarabelor dintr-o piata plina de fructe, legume si flori, reincep sa ascult fosnetul frunzelor uscate strivite sub pantofi sau  sunetul bucuriei din hohotele de ras ale copilului meu,  reincep sa miros parfumul gutuilor , al bradului de Craciun, al ghioceilor, al marii sau al pielii omului iubit, reincep sa savurez gustul placintei de dovleac ,al clatitelor umplute cu inghetata de fistic, al cafelei bauta pe indelete Duminica impreuna cu cei dragi din casa ori in graba in restul saptamanii, reincep sa simt atingerea ploii generoase de toamna, atingerea vantului ce m-anunta ca zapada nu e departe, atingerea din timpul unui masaj , al unui dans , al unei imbratisari sau atingerea Iubirii care este pretutindeni si oricand prezenta, chiar si in zilele in care ma las prinsa in ceata deasa ca un scut ce se tese in unele zile in mine si in jurul meu si ma impiedica sa iau parte la Simfonia Vietii, fie si ca simplu spectator …

 

Clara T

(de)Ce citim?

Standard

Motto:

O carte este o fereastra dinspre Lume spre Tine. Deschide-o!

Citim,  fiecare, din atâtea motive  – să aflăm lucruri noi, să ne lărgim orizonturile, să ne facem o plăcere, să treacă timpul mai uşor, să nu ne plictisim, să luăm un examen, să adormim mai repede, să fim sau să părem culţi …

Citim… poezie, romane,eseuri, jurnale, nuvele, memorialistică. Citim cărţi cumpărate de noi , primite în dar , împrumutate sau…piratate. Citim pe fugă sau savurăm rând cu rând. Citim  de dragoste sau de război. Citim dintr-o carte tipărită sau din una publicată on-line. Citim cărţi legate în piele sau cărţi cu mega-discount…Citim ca să uităm imediat sau citim ca să ne schimbăm pentru de-aici înainte . Citim doar pentru noi sau citim (şi) pentru alţii.

Important e că (încă) citim . Iar asta înseamnă că nu suntem singuri.  Lumea are ferestrele deschise către Noi …

Deschide o carte, citeste-o şi dacă ţi-a plăcut ori crezi că cuiva i-ar folosi, împărtăşeşte, cumva, păreri despre ea .

…un singur rând dintr-o carte poate fi  raza de lumină pentru care cineva îţi va mulţumi, chiar si in gand, candva…

 

 

 Clara T

Share this:

Joc in alb si negru

Standard

De fapt, maine va fi la fel ca azi: carnaval.

Ne vom pune iarasi mastile in alb-negru

de pioni ai Tablei de Sah

si inaintand in pasi fortati de dans

ne vom face datoria de a ne lasa sacrificati

in numele Jocului.

Intre un capat si celalalt al Tablei de Sah

ne apuca de mii de ori oboseala…

Sub masti, ne transpira sufletele

si am vrea sa ne odihnim trupurile

devenite prea grele

de atatea mutari fara rost…

Noaptea, zeilor li se face somn,

se ridica din fata Tablei de Sah

aruncand peste noi o privire

din care intelegem ca …pentru astazi am dansat destul.

Dar e deja prea tarziu si…vlaguiti de inca o zi,

adormim involuntar si incepem sa visam

ca…SUNTEM.

–––

ps. poezia aceasta imi este cea ma draga din tot ceea ce am scris eu in toata existenta mea (de pana acum). am scris-o acum…21de ani. Aveam pe atunci doar 20 de ani. de o vreme, mi se pare ca nu ma mai identific cu cea care eram atunci cand am scris-o, mi se pare chiar ca ideea din versurile acestea  nu mai rezoneaza deloc cu mine si nici eu cu ele…

si totusi, faptul ca simt nevoia sa scot din ,,cufarul cu scriituri,, aceasta poezie si sa o asez pe raftul din prezent, ar putea spune ceva ce poate incepusem sa uit …

 

Clara T

…sa poti…

Standard

…sa poti sparge in mii de bucati clepsidra din fata ta si sa devii tu insuti timp….

…sa poti ucide  absenta si sa o acoperi alergand catre Tine, care ai devenit timp atins de mainile pe care le-ai cautat…

…sa poti sfida conceptul de ,,maine,, si sa-ti contempli pasii de ACUM, caci ,,maine,, este scara ce poate duce mereu nicaieri, iar ,,dincolo de,, se inchide inevitabil un cerc pe care incepusei sa-l desenezi ,,inainte de,,…

…sa poti sparge cercul in mii de bucati, sa-l transformi in timp ori in altceva, poate intr-o linie dreapta pe care sa mergi fara sa-ti mai fie teama de clepsidra din fata ta.

 

Clara T