o invitatie, un raspuns…

Standard

Deodată,

Pasărea Albastră îi spuse Păsării Albe:

Hai, hai să zburăm împreună

până la norul acela îndepărtat,

atât de îndepărtat încât parcă nici nu există…

– Nu pot – răspunse Pasărea Albă,

aş vrea, aş vrea, aş vrea,

dar…am aripile prea grele pentru norul acela…prea grele…

Uite…vezi,

de aripa dreaptă îmi atârnă

atâtea secole în care s-au scris

prea multe coduri de legi inutile…

îmi atârnă…câteva concepte bizare

create probabil de Marele Sfat

al monştrilor fără suflet ai Preisoriei

…îmi atârnă…tot noianul religiilor absurde

şi toată istoria moralei

cuprinsă de cărţile estetic rânduite în biblioteci antice

…îmi atârnă…o geometrie inadmisibil de plană

care ne învaţă lecţia cinică a liniilor drepte.

De aripa stângă îmi atârnă

plumbul prea multor erori

-voluntare ori involuntare-

şi febra neputinţei mele de Pasăre Albă.

Descătuşează-mă tu, dacă poţi,

pentru zbor…

Descătuşează-mă…

 

Intre timp,

Pasărea Albastră devenise deja

un punct albastru urmându-şi traiectoria

către nor…

Pasărea Albă îşi duse la ochi o aripă

care deveni mai împovărată…cu o lacrimă.

Clara T

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s