de ce depinde dependenta?

Standard

 

Se spune ca dependenta este o boala. Eu cred ca dependenta este un stadiu de imaturitate  in care consideri ca ceva sau cineva este mai presus decat tine, mai puternic decat tine, mai capabil decat tine de a-ti oferi ceea ce ai nevoie cu adevarat. Daca ai nevoie sa te simti implinit si complet dar nu ai suficiente  resurse de a ajunge la propria-ti implinire, vei reusi sa te agati, precum iedera de ziduri, de cineva sau ceva pe care il percepi ca fiind punctul tau de sprijin, ,,jumatatea,, ta, cheia fermecata de la poarta viselor tale… Dependenta este , dupa parerea mea, fie o stare de autentica neputinta , fie o perceptie eronata a capacitatilor tale. Indiferent de situatie, consecinta este aceeasi- te indrepti sistematic spre un ,,zid,, de care te proptesti, spre un scut care sa te apere, asa cum fac copilasii mici si toate fiintele de altfel, cand se indreapta spre parintii lor, pana cand ajung sa creasca si sa aiba incredere in forta lor de a merge, de a zbura, de a pluti, de a vana, de a se apara…  In lumea vietuitoarelor, altele decat oamenii, dependenta tine o perioada determinata , puii devenind o data pentru totdeauna adulti perfect capabili sa se auto-gestioneze.In regnul animal nu exista dependenta de alcool, de tutun, de shopping, de munca, de sex, de celalalt… Dependenta de ceva sau cineva, dincolo de varsta adulta, este o caracteristica specifica  omului. Ceva, nu stiu ce, in genomul uman , a facut ca multi , cei mai multi dintre noi, sa nu putem trece niciodata de stadiul dependentei justificate  in care eram cand eram copii, sa ramanem acolo pana la varsta numita ,,adulta,, si chiar dincolo de ea. Tot ce schimbam este tipul de ,,proptea,, – nu mai depindem de mama si de tata, nici de o alta figura parentala ,,puternica,, si ,,salvatoare,, , ,,protectiva,, si ,,alinatoare,, . Gasim insa, rapid, ,,inlocuitori,,- bratele calde ale mamei in care ne ascundeam fricile si angoasele si cosmarurile si amintirile triste, sunt inlocuite de caldura invaluitoare a alcoolului plimbandu-se  prin trupul nostru din cap pana in picioare, cuvintele de imbarbatare ale tatei, care ne spuneau cat de minunati suntem chiar si atunci cand fiinta noastra stie ca nu am facut nimic demn de lauda, sunt inlocuite cu fumul tigarii ce ne incetoseaza pana si privirea catre noi insine , sprijinul financiar al bunicilor care-si scoteau din buzunare mirosind a naftalina banii cu care ne cumparam acadeaua mult dorita dar interzisa de parintii mai severi, e inlocuit de  sprijinul cardurilor stralucitoare ce ne  ofera bani cu care cumparam lucruri inutile si mult prea costisitoare…  Senzatia ca timpul trece usor si fluid, pe care ne-o ofereau din abundenta toti cei din jur care-si doreau sa nu ne plictisim niciodata, e inlocuita acum de cautarea disperata a unor alte si alte activitati care sa ne umple timpul ce trece totusi , in ritmul si in densitatea lui, omiprezenta mangaierilor de noapte buna, de buna dimineata, de plecare de la scoala, de revenire de la scoala, care ne ajutau candva sa ne simtim iubiti, e inlocuita acum de omniprezenta cautarii noastre de a fi mereu in prezenta cuiva care sa ne dea atata atentie , atata atingere, atata afectiune cat sa credem ca inca meritam sa fim iubiti…

Iar  acei copii nenorocosi, in viata carora nu au existat nici ziduri pe care sa se sprijine, nici brate protectoare, vor cauta, naiv,  la varsta adulta, sa devina ei insisi ziduri si umeri de plans pentru ceilalti, ori vor incerca sa-si recreeze , tardiv si ineficace, o copilarie noua, cautandu-si printre partenerii de cuplu, printre prieteni sau colegi, pe-acei parinti asa cum si i-ar fi dorit sa fie si nu  i-au avut niciodata, cautand in substante ori comportamente datatoare de euforii trecatoare, bucuria adevarata de-a fi, ce n-au putut-o trai mai demult si nici altfel…

Ma intreb,  pueril: daca boala este absenta sanatatii, iar dependenta este o boala, cum ar arata, cum ar fi, cum s-ar comporta  un dependent ,,insanatosit,,?  Cum am fi noi insine ,,vindecati,, de dependenta si de masca ei,  independenta? Cred ca in niciun caz nu ne-am mai agata de ceva sau de cineva , precum un copil de fusta mamei, precum pilitura de fier de-un magnet.  Atunci cand nu mai suntem dependenti,  vom fi crescut cu adevarat, ne vom simti suficient de ,,mari,, , de puternici si de increzatori incat sa facem fata  la tot ce este in interiorul sau in jurul nostru, chiar si fara vreun sprijin real sau iluzoriu…

Ca sa crestem, nu avem nevoie nici de doctori si nici de tratamente.   Ne trebuie numai vointa de-a ne maturiza, rabdare si-o oarecare vreme…caci crestem, fiecare, in timpul si in ritmul si in rostul lui …

Iar pana reusim sa crestem suficient de mult, ramanem  foarte strans legati de tot ceea ce depindem  pentru a ne simti impliniti, completi , alinati,  in siguranta…

Sa ne asumam si s-acceptam ca un adult-copil cu(minte), reala sau imaginara neputinta, cu toate consecintele care decurg din ea…  pana in ziua buna/rea cand ne vom da seama ca nu mai putem continua asa…  Si-atunci ne vom schimba.

Depinde(m) doar de noi.

(Nu e asa ? ! ?)

Clara T

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Pingback: Acolo unde poti fugi de tine si de viata ta-Cristiana Levitchi, Clara Toma | cartideschise

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s