Arhivele lunare: Noiembrie 2012

lectii

Standard

Se spune ca in univers actioneaza niste legi foarte ferme , tendinta universului fiind aceea a maximei eficiente in aplicarea normelor dupa care el functioneaza. Fiind parte integranta din univers, legitatile lui ni se aplica volens nolens, normativele justitiei umane ori preceptele religiilor fiind , in fata sistemului reglator universal, niste inocente jocuri…
Imi amintesc cum, acum multi, multi ani, de-abia terminasem facultatea si eram de putin timp angajata la o banca ce ma platea cu multi bani, luasem o prima de Craciun. In ziua aceea o ruda apropiata aflata in nevoie imi ceruse cu imprumut ceva bani. Am refuzat sa-i dau, gandind ,, dar sa munceasca si ea pentru bani, cum muncesc eu, ce, mie cine-mi da gratis?,, . In seara acelei zile, in timp ce ma indreptam cu un mijloc de transport in comun spre casa, hotii de buzunare m-au deposedat de toata prima de Craciun, iar ca ,,bonus,, , ca sa fure banii, mi-au taiat pe lung si pe lat geanta de piele care vslora aproape cat banii furati. Atunci nu am inteles nimic, decat ca traiesc intr-o tara unde hotia este o plaga. Istoria s-a repetat de inca vreo 3 ori- am pierdut sume semnificative ori de cate ori am refuzat sa ajut din motove neintemeiate ori cand am incercat sa trag spuza pe turta mea, in anumite situatii in care evident altcineva avea de pierdut. Apoi am priceput din ce in ce mai multe…   Intre timp am invatat sa daruiesc, poate chiar mai mult decat ar fi potrivit sa o fac. Mi se mai intampla din cand in cand sa cad prada meschinariei, negenerozitatii, tentatiei de a acumula din frica rezerve inutile de resurse. Stiu insa acum ca o forta inteleapta  actioneaza intotdeauna  in consecinta cand faptele noastre minore risca sa produca un dezechilibru major intr-o portiune cat de mica din imensitatea universului exterior sau  al universului nostru interior. Cand ai resurse de energie suficiente si cineva, sa zicem partenerul tau de viata te roaga sa va plimbati impreuna inca o ora prin parc, iar tu,  din lipsa de generozitate sau de deschidere fata de dorinta celuilat refuzi, se poate intampla de pilda, ca la cateva minute dupa refuz, sa fii nevoit sa rezolvi pana de la roata masinii, investind de trei ori mai multa energie ca intr-o plimbare. Si vezi ca aveai resurse de fapt. Sau poate, partenerul tau isi doreste o mica vacanta impreuna cu tine, nu stati minunat cu banii, dar stiti amandoi ca cu un pic de bunavointa se gasesc acei bani. Refuzi ferm vacanta, motivand ca nu ai bani decat pentru strictul necesar. La cateva zile, cam aceeasi bani pe care i-ai fi dat pentru a contribui la mica vacanta dorita de celalalt, esti obligat sa ii dai ca sa-ti recuperezi masina ce ti-a fost ridicata dintr-un loc unde o parcasei neregulamentar. Si vezi ca banii au fost de gasit si pentru ceva neprevazut si care nu facea parte din ,,strictul necesar,, .
La scoala existentei putem fi corigenti sau repetenti, asa cum putem la fel de bine sa invatam lectia bine inca din momentul in care ne-a fost predata…

 

Clara T

allegro (ma non) troppo

Standard

Ma straduiesc de o vreme incoace sa invat sa exist in ritm piano. Nu demult , m-am intalnit in mare fuga cu o amica, ce m-a intrebat:,,incotro alergi tu asa? nu vezi, nu mai ai timp nici sa te bucuri de lucrurile minunate pe care le faci si e pacat…,,.

In linistea noptii, imi rasuna adesea in urechi si cu ricoseu in inima, cuvintele amicei mele, adevarul din ele.  Resimt si recunosc toata eroarea agitatiei, a grabei, a lipsei de popasuri suficient odihnitoare din ultimul timp al existentei mele.  Am considerat intalnirea aceasta ca pe un magic clinchet de clopotel care ma avertizeaza gingas deocamdata, ca e timpul sa renunt la a-mi trai partitura vietii in allegro troppo troppo

Din fericire, am invatat pana acum ceva important-sa ascult avertismentele cu sunet de clopotel pentru a nu ajunge la stadiul ascultarii sunetului grav al sentintei fara drept de apel pe care o primim cu totii, mai devreme sau mai tarziu, daca incalcam cu incapatanare sau din ignoranta Legile Firii…

Clara T

 

 

un strop de parfum…

Standard

citim ca exista parfumuri de seara, dezi, dulci, amarui, unisex, tari sau discrete, potrivite uunei zodii sau alteia…

Pentru mine, un parfum este o stare de spirit, este atingerea olfactiva a unei emotii trecute sau prezente, este caldura unei zile toride de vara sau ninsoarea ce-ti ingheata obrajii iarna. Un parfum pe care il folosesc este un mesaj pe care il primesc sau il daruiesc, este o reevocare sau  anticipare, este foarte, foarte rar un hazard… Este un dialog cu mine, o pilula impotriva devitalizarii, o terapie impotriva tristetii sau plictiselii.

Givenchy, Kenzo, Dior, Versace sau Lauder nu sunt decat coduri facilitandu-mi dialogul necesar achizitionarii. Un alt limbaj imi este mie mai familiar si mai facil atunci cand vorbesc despre parfumuri: parfumul unui anume Craciun, parfumul unei anume iubiri, parfumul unei calatorii, al unei seri sau al unei despartiri. Prfumul posedat (si posedandu-ma) intr-o clipa sau alta a existentei mele imi impregneaza definitiv, inalterabil, memoria afectiv-olfactiva…asa incat instantaneu, involuntar, incontrolabil, resimtind in conjuncturi variate o anume aroma, sunt teleportata in retrairea starii originare asociate acelui parfum…

un parfum…poate fi nu doar un dar pentru trupul , care va mirosi ademenitor; un parfum  poate fi chiar un dar pentru suflet, un vehicul catre stari speciale, pe care le poti de unul singur sau, si mai bine, alaturi de altcineva.

un strop de parfum poate crea un ocean de bucurie si de placere…

Clara T

in stare de dragoste

Standard

Dragostea este un privilegiu de care este pacat sa nu inveti sa te bucuri. Este un miracol ce ti se dezvaluie in fiecare dimineata, in lumina soarelui de amiaza, in frunzele copacilor, in cantecul pasarilor, in primul gand cu care te trezesti, in fiecare soapta de dinainte de somn. Dragostea este templul sacru in care renasti. Se implineste prin ea insasi, se fructifica prin sine. Dragostea este o stare de gratie pe care unii din noi nu stim sa o primim in existenta noastra, o stare pe care adesea nu suntem in stare sa o  traim asa cum se cuvine …

 

Clara T

(ce) sa daruim….

Standard

Incepe febra cumparaturilor pentru sarbatorile iernii, din nou…  Copiii fac liste pentru Mos Craciun, scriu scrisori si viseaza la darurile mult dorite, se cumintesc un pic pentru a le merita… Noi, copiii mai mari, ne punem pe agenda , in scris sau in gand, obiectivul de a  pregati cadourile pentru cei dragi. Ne obosim iar nervii si picioarele, alergand prin mall-uri si incercand sa gasim ,,ceva-ul,, potrivit pentru un ,,cineva,, deosebit. Cu chiu cu vai, reusim. Ambalajele stralucesc, cei care ne primesc darurile ne multumesc. Asa cum le multumim si noi, primind darul lor. Citeam ieri intr-un articol ca peste 35 la suta din cei care primesc un cadou, fie nu-l folosesc, fie il dau mai departe. Adica le este inutil. Adica nu se bucura de el,chiar daca au zambit laaarg atunci cand l-au primit si au exclamat , politicos :,,vaaaai ce imi plaaaace!!!,, .

Poate ca am uitat bucuria de a primi ce-ti doresti. Poate am uitat ca exista si bucuria de a-i darui cuiva exact ce-si doreste. Poate ca am cazut prada rutinei, obisnuintei, efectelor societatii de consum…  Poate ca e un… Dar aparte ce ni-l putem face noua insine si celor pe care-i iubim: sa reinvatam sa dam si sa primim cu sufletul, din suflet. Poate o poezie scrisa de noi, chiar si cu versuri stangace, pusa intr-un plic simplu dar incarcat de iubire, ar fi un dar mai pretios pentru perechea noastra decat un parfum ori un ceas aurit. Poate ca o zi intreaga petrecuta cu copilul nostru jucandu-ne impreuna va fi cadoul ce si-l va aminti mai lesne peste ani decat jucaria cea mai moderna pe care i-o cumperi facand ore suplimentare.  Poate ca unui sef foarte irascibil sau unui partener de afaceri ce intarzie mereu la intalniri i-ar prinde bine sa-i daruiesti, in locul mult-cunoscutului set de birou cu agenda de piele si stilouri de marca, o carte despre managementul timpului sau un bilet de intrare la un curs despre puterea…relaxarii.  Poate ca un bilet la un concert de colinde, la care te duci impreuna cu parintii tai sau o ruda mai in varsta i-ar emotiona mai mult decat caldurosul fular de lana cumparat pentru ei de la vreun duty-free in timp ce asteptai vreun avion. Poate ca pana si bradului de craciun din casa ta i-ai putea darui , in locul atat de banalelor ornamente fabricate pe banda , podoabe lucrate cu mainile tale, in timp ce depeni in gand, seara, inainte de culcare, povestile copilariei. Poate ca iti poti darui cel mai frumos cadou tie, redevenind copilul care scrie lui Mos Craciun o lista cu dorinte…  Caci cine stie?!?!…
Eu cred ca fiecare vis al nostru scris astazi pe o foaie hartie se poate transforma, candva, ca prin magie, in ceea va fi  sa fie…

Clara T

vocea inimii mele

Standard

,,Tic-tac ! Tic-tac ! ,,

Ceasul din bucatarie imi vorbeste.

Il ascult , pentru prima oara: Tic-tac.

Bataile inimii mele s-au prins in ritmul lui.

Si ea imi vorbeste demult.

De cand m-am nascut si pana acum, intr-una, tic-tac….

Imi ascult bataile inimii pentru prima oara.

Imi vorbeste in ritmul ceasului din bucatarie.

Ascult.

Vocile din jur  au tacut. Si vocile din mintea mea.

Si vocile din trecutul meu. Si vocile ranilor mele.

In sfarsit, aud sunetul linistii: tic-tac.

E o liniste care acopera pana si zgomotul zapezii ce o sa ninga afara.

O liniste pe care niciun cuvant nu o  poate face sa taca.

E linistea Prezentului.

E linistea lui ,,a fi,,

E linistea lui ,,eu sunt,,.

Timpul se prelinge in soapta in jurul meu.

Se acordeaza, cumva, cu bataile inimii care stie…

Imi ascult inima. Este impacata.

Putin trista. Putin…speriata. Putin obosita.

Si impacata.

Ii este greu sa zambeasca. Ii este greu  sa se mai intrebe.

Ii este bine se se simta ascultata din nou.

Sau cu adevarat…

Ma las pe mana inimii mele. Ii dau si ei o sansa.

Am dat atatea sanse mintii mele. Mintii celor din jur.

Vocilor mele. Vocilor celor din jur.

Vocii corpului meu. Vocii corpului celor din jur.

i-am dat sanse pana si vocii lui Dumnezeu.

Niciuna din aceste voci nu m-au lasat pana acum

sa ascult vocea ceasului din bucatarie.

Tic-tac…Vocea inimii mele.

Habar nu am cum va fi cat voi asculta vocea asta, din nou.

Ori cu adevarat…

Nu stiu cum va fi, dar vocea inimii mele imi spune ca va fi bine,

Orice ar fi.

…tic-tac…Ce sunet frumos…

E ca si cand…dintr-o data pare posibil si cu totul firesc

Ca vocea ceasului din bucatarie, cu vocea mintii mele,

cu vocea celorlati, cu vocea corpului meu, cu vocea corpului celorlati,

cu vocea ceasurilor din fiecare bucatarie, cu vocea lui dumnezeu,

toate vocile sa una cu vocea inimii mele…

tic…

TAC. …si  ASCULT…

 

Clara T