allegro (ma non) troppo

Standard

Ma straduiesc de o vreme incoace sa invat sa exist in ritm piano. Nu demult , m-am intalnit in mare fuga cu o amica, ce m-a intrebat:,,incotro alergi tu asa? nu vezi, nu mai ai timp nici sa te bucuri de lucrurile minunate pe care le faci si e pacat…,,.

In linistea noptii, imi rasuna adesea in urechi si cu ricoseu in inima, cuvintele amicei mele, adevarul din ele.  Resimt si recunosc toata eroarea agitatiei, a grabei, a lipsei de popasuri suficient odihnitoare din ultimul timp al existentei mele.  Am considerat intalnirea aceasta ca pe un magic clinchet de clopotel care ma avertizeaza gingas deocamdata, ca e timpul sa renunt la a-mi trai partitura vietii in allegro troppo troppo

Din fericire, am invatat pana acum ceva important-sa ascult avertismentele cu sunet de clopotel pentru a nu ajunge la stadiul ascultarii sunetului grav al sentintei fara drept de apel pe care o primim cu totii, mai devreme sau mai tarziu, daca incalcam cu incapatanare sau din ignoranta Legile Firii…

Clara T

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s