instantaneu relational

Standard

Stau la o masa apropiata si ii privesc: un cuplu de tineri. Frumosi amandoi. Nu trag cu urechea. Incerc sa ascult muzica, sa privesc lumina si dansul lumanarii de pe masa mea, sa savurez vinul din paharul meu, sa raman alaturi de gandurile si de emotiile mele. Glasul femeii de la masa de alaturi imi fura atentia, fara sa ma pot opune. Ma las purtata. Incep sa o aud. Sa o ascult. Sa ii privesc pe amandoi. Ma las in voia filmului din fata mea.  Nu as putea spune ca se cearta. Categoric insa nu pot spune ca petrec niste clipe placute, se vede ca au un dialog tensionat. E o muzica superba aici. O atmosfera calda , primitoare. Nu e agitatie, nu e fum. Doar fumul tigarilor noastre. Si agitatia din noi insine. Ea acuza. El se apara. Cuvinte. Celelalte cuvinte. ,,da, dar… ,, – spune ea. ,,da, dar tu…,, spune el. ,,de la inceputul relatiei noastre suntem in acelasi punct, aud de la ea. ,, eu fac tot ce pot sa fie bine,,  se aud vorbele lui. ,, tu nu intelegi ce simt eu cand tu…,, strabat pana la mine suspinele ei. ,, dar tu pricepi ca… ,, il vad pe el gesticuland spre a-si face mesajul inteligibil. ,, tu nu te poti pune in locul meu?,, ofeteza ea, aproape plangand ca un copil. El isi trage scaunul mai aproape de ea, incearca sa ii prinda mana, sa o cuprinda, sa o sarute. Ea se apara. Vorbeste .vorbeste si el. Nu-l aud. Ea se apara. Da explicatii. Argumenteaza. Totusi  zambeste si se apara de saruturile lui. Eu zambesc. Amar. Ei isi aprind cate o tigara .  Fumeaza aceeasi marca de tigari. Din pachete diferite. Imi aprind si eu una. Alta marca, alt pachet. Ei beau apa si ceai. Eu beau vin. Zambesc.  El pleaca la toaleta. Ea ramane. Ni se intersecteaza privirile. Zambim. Ii spun ca-mi cer scuze ca am auzit fara sa vreau dialogul lor datorita proximitatii. Ii spun inca ceva in plus, menit sa schimbe ceva intre ei… El se intoarce. Ea reincepe sa vorbeasca. Si sa-i zambeasca. Spune si el ceva, dar nu mai aud. Ii vad imbratisati. Se saruta. Apoi se imbraca si pleaca. Habar n-am unde. Tot ce stiu ca si-au irosit o seara. Pareau a se iubi. Daca ar fi fost indiferenti unul altuia la ce bun atatea eforturi de a se convinge unul pe altul, de a se explica unul altuia? Sau poate ca e ceva care doar mie imi scapa? ! ?  Fara ei locul imi pare mai gol. E ca si cand filmul s-a terminat iar eu am ramas in continuare in sala de cinematograf ori in fata unui televizor stins. Eu cu mine, cu muzica ce se aude in jur, cu lumanarea de pe masa, cu vinul din pahar, cu intrebarile, cu gandurile , emotiile si sentimentele mele…

Clara T

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s