(re)scrie-ti timpul intr-o altfel de agenda

Standard

La începutul fiecărui an, deschidem, cu emoţia elevului în prima lui zi de şcoală, câte o agendă nouă… Unii din noi o deschidem pentrru a ne nota activităţile planificate , unii ne notăm mici frânturi de gânduri, unii promisiuni măreţe, iar unii îndrăznim, timid, să ne adăpostim pe albul foii, cele mai dragi vise şi dorinţe, sperând, ca, prin miracol, ele să-şi găsească împlinirea peste an…

De cele mai multe ori , agenda imaculată şi mirosind a proaspăt îşi uită scopul pentru care a fost deschisă şi devine pentru noi un mic depozit salvator de date-amestecate, de termene, de aniversări , de reţete de bucate ori de regimuri de slăbire…

Aţi observat? Aşa cum ne purtăm cu agenda noastră, aşa ne purtăm cu timpul nostru… cu existenţa noastră… la început de an ne dăruim speranţa unui timp mai bun şi-a unei vieţi mai bune, ne dăruim promisiunea de a fi altfel decât ,,pâna acum,, ne luăm angajamente ferme să ,,facem o Schimbare,, în bine, în mai bine…

Dar oare ce se-ntâmplă între timp? Arareori noul an se conformează planurilor noastre cuprinse ori nu într-o agendă noua… iar noi adesea rămânem cum am fost…

Ce-i de facut cu timpul şi cu viaţa ce nu le lasă prinse în forma ce le-am impus-o în agenda? Ce-i de facut cu zilele care rămân în urma planurilor noastre, ce-i de făcut cu existenţa ce uneori o ia cu mult înaintea datelor subliniate cu roşu în calendar? Ce-i de făcut cu liniile fine, tipărite implacabil pe-o foaie albă care nu poate cuprinde pe-orizontala ei culorile tridimensionale şi-n mişcare ale trăirilor din cursul vieţii noastre?

…poate că e nevoie să-nvăţam că timpul nu se prinde între coperţi de- agende, iar schimbarea nu se concepe-n foaia de hârtie… poate că e nevoie să ne-amintim că timpul curge precum apa iar existenţa-i volatilă… cum atunci, oare, să ne-nchipuim, că o agendă ne poate ajuta să devenim mai buni administratori de ore sau de clipe ori ne poate găzdui proiectele rigid trasate ale reconstruirii noastre?

…poate că timpul şi schimbarea trebuie lăsate-n libertate şi rescrise într-un fel aparte, într-o agenda vie, fără de linii, fără de coperţi, fără de date bine impregnate… într-o agendă a spaţiilor albe, în care fiecare zi se poate zamisli prin sine… lăsându-ne pe noi, cei ce-o trăim, să ne descoperim mirarea de copil în faţa a tot ce vom primi…

Şi prin mirare, prin braţele deschise către nou, prin timpul despletit sub ochii noştri, ne vom schimba… nu ştiu dacă în bine, în mai bine, dar cine ştie asta cu adevărat?

…poate că e timpul să lăsam agendele nescrise, imaculate şi despovărate de termene ce nu le respectăm, de promisiuni ce nu le ţinem, de întâlniri pe care prea ades le anulăm…

…poate că am putea-ncerca, măcar un an, să ne rescriem timpul doar trăindu-ne viaţa … (Simplu şi pur, spontan şi fără aşteptări, precum un copil inocent primind un cadou nesperat dimineaţa…)

Şi, cine ştie, poate la sfarşitul acestui an, chiar vom avea ce lucruri minunate să scriem în agenda cu file albe, simple, care ne aminteşte doar…SĂ FIM…

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s