prietenul si la bine se cunoaste !

Standard

remarcam astazi ca am tendinta – pe care o intalnesc adesea la multi dintre semenii mei- de a ma indrepta catre oameni sa vorbesc mai ales atunci cand nu imi este bine, cand am griji,suparari, depresii, frustrari, nervi, toane sumbre. ma descarc catre ei, in fata lor, vorbind sau scriindu-le, unii stau pe baricade si ma asculta, chiar imi si raspund, altii se fofileaza, altii chiar fac anumite gesturi sa ma ajute sa ies mai repede din starea de dezechilibru…    unora apuc sa le multumesc. altora nu, considerand ca cuvintele si gandul de multumire este subinteles…

foarte rar insa imi sun prietenii sau ii vizitez sau le scriu ca sa le impartasesc cand sunt fericita, expansiva, entuziasta, tonica, optimista, pe val, cum se spune…   am realizat astazi ca impartasirea bucuriei nu face parte din subiectele de notorietate ale existentei mele si a multor altora din preajma mea.  ma intreb chiar in acest moment de ce…  si incerc sa-mi imaginez cum imi sun cea mai buna prietena si, in loc sa o intreb ,,ce mai faci?,, ori in loc sa incep convorbirea cu ,,auzi, iar sunt intr-o stare aiurea…ma poti asculta un pic?,,  sa ii spun: ,,buna! te-am sunat sa -ti spun ca ma simt minunat azi!,, . imi imaginez ca spun asta si primul gand care-mi vine este ca prietena mea mi-ar replica: ,,ai baut ceva?,, sau… ,,e, bine ca macar tu esti fericita, ca eu….,, . Mintea mea a invatat, nu stiu cand, ca ceilalti nu primesc cu mare drag fluviile de fericire ale celor din jur. am invatat, nu stiu cand, ca cel mai adesea oamenii se bucura ca e bolnava si capra vecinului. am invatat candva ca raul unuia poate fi un motiv de consolare pentru altcineva. am invatat, nu stiu de unde, ca fericirea e plictisitoare si tristetea interesanta.   si-atunci, ani la rand, am ezitat sa impartasesc celor dragi, celor din preajma mea, multitudinea momentelor si a starilor de bucurie, de armonie, de succes, de reusita, de progres…

voi indrazni, de aici inainte , sa bat la usa prietenilor si ca sa le povestesc si sa le zambesc cand mi-e bine, nu doar ca sa le plang pe umar…

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s