cand politetea deranjeaza

Standard

mergand la un restaurant sa cinez cu iubitul meu acum vreo doua zile, am nimerit langa o masa unde se afla o tanara singura si …fumatoare. din pacate, fara bricheta, asa incat, deoarece in zona aceea a restaurantului nu se mai aflau alte mese ocupate si vazand ca iubitul meu fuma si el, a venit sa ceara ,,un foc,, , in mod amabil . desigur, si-a aprins tigara, a plecat la masa ei, eu si partenerul meu am inceput sa savuram un vin bun si o conversatie placuta, cand, in toiul unui subiect, tanara fara bricheta a sosit iar in fata noastra si cu un zambet amabil a inceput sa isi ceara scuze ca deranjeaza si a cerut bricheta. iubitul meu i-a spus ,,desigur,, , ea si-a aprins tigara, a plecat la masa ei… noi ne-am reinnodat firul conversatiei, intre timp ni s-a servit si cina; vecina de …masa, intrucat nu servea decat o cafea care pesemne nu se putea inghiti decat cu fum, s-a protapit iar in fata noastra, obligandu-ne, cu gurile pline, sa ingaimam un ,,da,,  asortat cu semne cu capul, la fireasca ei intrebare: ,,scuze…pot sa iau….bricheta?!,,.

sa tot fi trecut vreo doua ore de cand jocul acesta al politetii continua… Intr-un tarziu, cand a venit, probabil a 12-a oara, sa ceara , cu zeci de cuvinte un foc, am privit-o in ochi si i-am spus pe un ton fortat politicos : ,,va rog mult, luati bricheta fara sa o mai cereti !,,. Eram atat de iritata incat nici macar nu-mi amintesc cum a reactionat. m-am enervat si mai tare cand iubitul meu mi-a spus ca daca cumva noi plecam iar ea ramane acolo, ii va lasa bricheta lui, ca …,,asa e frumos,, .

i-am amintit iubitului meu ca va ramane el fara bricheta, ca asta ar insemna fie sa cotrobaie prin casa tarziu in noapte dupa vreo bricheta ratacita, fie sa ne oprim cu taxi-ul din loc in loc sa gasim un chiosc din acelea care or fi deschise non-stop ca sa cumparam o bricheta, si vocea mea se ridica in asa fel incat fumatoarea fara aprinzatoare de la masa vecina sa auda: ,,ceea ce nu mi se  tocmai firesc , sa devenim atat de politicosi fata de ea  incat sa fim nevoiti sa ratacim noi dupa bricheta, in locul ei , dupa ce ca toata seara ne-a intrerupt conversatia , etc, etc, etc.!,, .

La foarte scurt timp, a cerut nota si a plecat ;  pesemne ca si-a terminat tigarile. sau…pesemne ca ,,politetea,, tonului si a vorbelor mele care ii ajungeau la ureche strabatand prin perdeaua de fum, a facut-o pe domnisoara sa priceapa ca nu e de ajuns sa spui zambind ,,te rog,, si ,,scuze,,  pentru ca un gest deranjant sa fie mai putin deranjant; nepolitetea tonului meu o fi facut-o sa priceapa ca exista, pe langa politetea cuvantului, o politete a gestului, o politete a contextului, o politete… a bunului simt pana la urma, o Politete autentica ce te -ar putea opri, daca ai avea-o, sa deranjezi  de atatea ori doi oameni care au avut ghinionul sa aiba masa rezervata pentru o seara linistita si intima, exact langa tine, acel personaj deopotriva  fumator , fara bricheta si fara sa-ti pese…

 

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s