Arhivele lunare: Februarie 2013

a 8-a zi a saptamanii

Standard

Adesea aud in preajma mea si ma aud si pe mine: ,,daca as avea mai mult timp, cate as mai face!,,. Am citit carti de managementul timpului incercand sa obtin o recolta mai bogata de realizari, am tras de mine in unele perioade, spunandu-mi ca iesirea din zona de confort e calea randamentului maxim, am luat pauze lungi de relaxare si deconectare,stiind ca odihna suficienta e sursa de eficienta nebanuita. Oricum as fi facut, mi s-a parut mult timp din viata ca mi s-a scurs printre degete fara sa raman cu nimic esential. Mi s-a parut mereu ca lucrurile care m-ar bucura cel mai tare, care mi le doresc demult, de care am nevoie din strafundurile fiintei mele, nu-si gasesc rastimpul in cadranul micut al orologiului niciunei zile. Am facut de curand un exercitiu de…fantezie si am creat  o zi in plus in saptamana, o zi a mea, numai a mea, fara constrangeri,limitari, ,,trebuie,, , termene-limita, o zi ,,ideala,, si asteptand, cuminte, sa o umplu cum vreau, cu ce vreau. Si am inceput sa o desenez cu pensula imaginatiei mele: ma trezesc zambind in bratele iubitului meu, imi intampin copilul cu ,,buna dimineata,, si cu o imbratisare calda, ii pregatesc micul dejun, imi savurez cafeaua vorbind cu iubitul meu si ascultand muzica, imi verific mailurile, raspund celor care consider ca au nevoie de raspuns ori imi face placere sa le dau un raspuns, scriu pe blog sau paginile vreunei carti ramase nescrisa, imi sun cativa prieteni, gatesc ceva bun , bun de tot si apoi ma bucur impreuna cu cei dragi de ea, ma plimb pe afara cu copilul, ori singura, ori cu iubitul sau toti trei, pana obosim, admirand orasul, acest oras care are parca mereu alt chip,ma opresc la o terasa sau intr-o cafenea sa ma bucur de o inghetata sau de un capuccino si de o muzica buna, fac ceva cumparaturi caci ador cumparaturile, imi cumpar flori,  atipesc un pic dupa amiaza,mai fac ceva treaba care imi aduce bani, mai fac ceva proiecte de vacanta, cautand pe net locuri ce m-ar bucura sa le vad, citesc o buna parte dintr-o carte  ori vad un film -doua spre seara mancand seminte si savurand un vin rosu, fac apoi o baie lunga si tarziu, adorm zambind in bratele iubitului meu, dupa ce i-am citit povestea copilului, dupa ce l-am mangaiat si i-am spus rugaciunea de ,,noapte buna,,.  Odata exercitiul de imaginatie terminat, nu stiam daca sa rad sau sa plang de fericire, de recunostinta fata de faptul de a fi inteles cat de des am parte in existenta mea de zile exact cum imi doresc, cat de fara rost am tanjit prea mult timp dupa …,, mai mult timp,, in care nu as fi facut si nu as fi trait  nimic mai …esential si mai important si mai dorit decat fac si traiesc deja…

Clara T

in acceptare

Standard

A accepta realitatea asa cum e , a-l accepta pe celalalt asa cum e, este un act care te elibereaza. Pare simplu insa nu e chiar atat de usor; poti accede la acceptare  treapta cu treapta(ceea ce cere timp) , printr-o mare suferinta (ceea ce cere curaj) sau printr-o revelatie miraculoasa. Oricum ar fi obtinuta, acceptarea este Impacare cu tine , cu celalalt si cu viata, indiferent de ceea ce ti se ofera sau ti se ia, de ceea ce ti se cere ori ti se refuza, de ceea ce-ti place sau nu. Acceptarea nu inseamna resemnare sau supunere, nu inseamna aprobare, nu inseamna acord cu ceva sau cu cineva , nu inseamna nici rezonanta, nici pasivitate sau nonimplicare. Este  o cale prin care  existam in armonie cu noi insine, in pofida ori dincolo de toate situatiile ori fiintele cu care ne intersectam , este o cale de a ne pastra pe noi insine asa cum suntem , in fata tuturor fortelor care ar putea sa ne schimbe  in timp ce noi ne luptam crancen cu ele. Acceptarea nu inseamna capitulare, inseamna neutralitatea in fata unui razboi din care nimeni nu castiga niciodata nimic care sa merite cu adevarat pretul unei  victorii discutabile si obtinute cu forta. A ne  iubi pe noi insine exact asa cum suntem, viata noastra asa cum este in fiecare clipa, pe celalalt asa cum poate ori cum vrea sa fie, e tot ce cred ca merita  sa dobandim, cum-necum, mai devreme sau mai tarziu. De pe pozitie de acceptare, totul devine mai clar, mai coerent si mult mai usor de influentat, acolo unde este  intr-adevar loc si nevoie de influenta.  De pe pozitia acceptarii toate resursele tale (dar si ale celorlati si ale universului) pot fi indreptate liber catre tine, catre cea mai buna alegere pe care o poti face pentru viata ta in fata oricarei

Clara T

ai fi, in fata oricarei persoane te-ai afla.

nemarginire

Standard

e atata Liniste

incat pot auzi cum zambeste

glasul fiecarei stele

cazute , prezente sau viitoare.

E atata Iubire

incat Nemarginirea se transforma

in doua maini prinzandu-se una pe alta,

in doua soapte unindu-se

intr-o imbratisare in care te simti atat de sigur

incat poti cuprinde tot Infinitul

intr-un sarut…

Clara T

in voia valurilor

Standard

in toiul furtunii, cand te afli in mijlocul marii, cand a te impotrivi valurilor imense si furioase este de-a dreptul ridicol iar a te supune lor este pur si simplu nesabuit, singurul lucru firesc ce e de facut este sa te abandonezi valurilor, sa te lasi plutind in voia furtunii si sa astepti sa fii dus la tarm …

e nevoie de multa Credinta pentru a alege sa plutesti in furtunile vietii.

 

ii multumesc unei bune prietene care mi-a amintit , cand aveam nevoie de asta, de intelepciunea de a te abandona unei situatii , de a te alia Vointei Creatorului.

 

Clara T