un fel de armistitiu

Standard

Sunt momente  in care nu imi vine sa scriu pentru ca nu am ceva de impartasit; sunt momente in care am cate ceva de impartasit, dar cuvintele se lasa adunate cu greu; dar sunt si momente in care am impresia ca toate gandurile, emotiile, ideile, simtamintele, sentimentele, amintirile, sfaturile, judecatile, prejudecatile, intrebarile, raspunsurile,strigatele , soaptele, versurile , proza, semnele de punctuatie, mirarile, consternarile ,citatele, concluziile, argumentele, indoielile, visele de noapte , cele de zi, dorintele, nevoile, toate toate astea si inca multe altele se aduna la un loc si la un timp , ca intr-o conspiratie  si se lupta unele cu altele,  incercand care mai de care sa iasa la lumina, de parca ar fi stat prizoniere o vesnicie si actul meu de a scrie ar fi  singura cheie de la lacatul temnitei lor…

In astfel de momente uneori am chef si energie sa  intru in joc, sa ma aliez temporar cu un gand, cu vreo idée, cu vreo emotie , ajutandu-le sa iasa din infernul luptei lor si sa-si gaseasca exprimarea; alteori insa nu pot face altceva decat sa raman neutra  , sa le las in ,,pace,, pe toate, o vreme, sa se lupte cat or vrea, cat or putea, pana cand se alege de la sine un invingator ce-si va arbora steagul victoriei prin fata ochilor care vor citi despre el…

 

 

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s