o poveste fara nume(2)

Standard

In timp ce dormeau, in vis le aparu, fiecaruia dintre cei trei, un duh, care le spuse: ,,eu sunt Duhul Muntelui. Stiu ca vrei sa ajungi in Tara Comorilor, dar pentru asta, este nevoie sa treci de Munte. Si este o singura cale pentru asta: sa alegi, maine dimineata, sa faci ceva care nu ai mai facut pana acum, ceva important pentru tine si care va fi modalitatea prin care vei putea ajunge acolo unde iti doresti. Ai incredere ca ceea ce vei alege sa schimbi va fi ceea ce trebuie si dupa ce vei alege acel ceva, povesteste-le si celorlati doi impreuna cu care calatoresti; e foarte important acest lucru, sa impartasesti cu ceilalti…,,  Iar  dupa ce rosti aceste cuvinte,Duhul Muntelui disparu din visul fiecaruia, asa cum aparuse.

Cei trei se trezira a doua zi odihniti dar si foarte uimiti, amintindu-si visul. Muntele era acolo inca, dar fiecare din ei aveau acum ceva in plus fata de cat aveau inaintea noptii: un vis care ar fi putut  fi iesirea din impas. Cum fiecare din ei stia ca nu are de ales decat fie sa se intoarca de unde please, fie sa incerce sa puna in aplicaresfatul Duhului, incepura sase gandeasca ce ar fi putut face altfel…

Saritorul, dupace reflecta cateva minute, isi manifesta dorinta sa vorbeasca primul, vazand ca ceilalti doi erau cumva…indecisi. Scoase un oftat indelung si spuse: ,, eu vreau neaparat sa ajung in Tara Comorilor. Asta noapte m-am odihnit si simt ca acum am resurse sa incep sa urc muntele ori sa-l inconjur, pana cand voi trece de el si voi avea in fata calea spre Tara unde vreau sa ajung. Resursele pecare le am acum insa, nu cred ca imi vor fi de ajuns sa te pot trage dupa mine sip e tine, Neincrezatorule. Stiu ca atunci cand am plecat in calatorie ti-am promis ca te voi sprijinti cu orice prêt, pana la capatul drumului. Dar daca eu nu imi dramuiesc  energia, nu vom ajunge niciunul din noi in Tara Comorilor. Asa, plecand doar eu, cand ajung acolo,  voi cere ajutoare, voi gasi alte solutii, voi putea apoi sa te a jut si pe tine , mai mult si mai bine decat as putea-o face acum. ,, Cu lacrimi in ochi, il imbratisa pe Neincrezator si apoi , zambind, incepu sa-si pregateasca bagajul pentru a-si continua calatoria. Singuraticul, pentru prima oara de cand calatoreau pe acelasi drum, privind cu compasiune pe Neincrezator care parea tare dezamagit si tris dup ace auzise decizia neasteptata a  Saritorului, rosti: ,, adevarul este ca nu prea stiu cum sa trec Muntele. Nu am gasit vreo solutie concreta pana acum. Dar voi continua drumul, si pentru ca eu simt ca am multe resurse incat sa mai pot prijini pe cineva , ma ofer sa iti fiu suport,Neincrezatorule, in aceasta calatorie. Vom merge alaturi, iar tu, cand ai cu adevarat nevie, dar numai cand ai cu adevarat nevoie , vei apela la mine sa te trag in sus pe munte, sa te ajut sa iti car bagajele, sa veghez la pericle cand tu vrei sa dormi. Dar in restul timpului, cand vor fi lucruri pe care le vei putea face singur, le vei face singur, asa incat eu sa imi pot gestiona resursele si sa ne ajute pe amandoi pana la capatul drumului. Si inca ceva: pentru ca eu realizez ca nu stiu cum am putea trece multele, am sa iti cer, in schimb, sa ma ajuti, cumva, sa gasesc o idée potrivita, vom coopera. Esti de acord?,,  . Neincrezatoru, auzind ca cineva ii cere ajutorul si ca are incredere in el, isi aminti dintr-o data de cateva momente din viata lui cand el insusi era sprijin pentru altii si isi aminti cat de bine se simtea. Pe chipul lui rasari un zambet larg iar corpul parca a capatat tonus. Plin de viata, raspunse: ,,da, Singuraticule, te voi ajuta sa gasesti cea mai rapida si cea mai simpla cale de a trece Muntele; si mai mult decat atat, cand vei simti ca vrei sa dormi ori sate odihnesti, voi veghea eu, voi cara eu bagajele tale; mi-am amintit ca pot multe; nu stiu cand le-am uitat, dar ma bucur ca mi-am amintit cat sunt de descurcaret,,. Si, intorcandu-se catre Saritor, care tocmai isi pusese rucsacul in spate, decis sa porneasca pe drum, ii spuse: ,,Saritorule, iti multumesc pentru tot ce ai facut pana acum pentru mine; nu mi-am dat seama in nicio clipa ca erai obosit, tragandu-ma dupa tine, facand atatea pentru mine; pareai atat de puternic si de bucuros sa ma ajuti incat…,,  Dar Singuraticul il intrerupse si, privind si el catre Saritor, ii zise: ,,hei, asteapta-ne sip e noi. Nu are rost sa pleci singur. Calatoria noastra va fi mai placuta si mai utila daca o facem impreuna. Timpul trece mai repede, obstacolele sunt mai usor de trecut si,in plus, putem invata atatea unii de la altii. Ce zici?,,  Nici nu termina bine de zis, ca se trezira toti trei imbratisati strans, si, intr-un glas, rostira, plini de optimism: hai sa trecem de Muntele asta!!!.  Dar cand isi ridicara privirea , isi dadura seama, cu uimire, ca muntele disparuse ca prin farmec.

,,A fost doar un miraj…,, spusera, linistiti.

Tara Comorilor este , iata, atat de aproape de noi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s