Arhivele lunare: Aprilie 2013

cere si ti se va da

Standard

am participat azi la un seminar la care stiam ca voi sta doar la prima parte, caci in timpul celei de-a doua parti aveam de facut ceva necesar, ce numai eu puteam face, adica nu puteam delega. seminarul era atat de captivant, atat de pretios pentru mine, incat chiar imi parea rau ca trebuie sa plec si imi spuneam in gand ;,,ce mi-ar fi placut sa pot ramane sa aud tot pana la final…,, .  in timpul seminarului a fost o tombola spontana ; ni s-a spus ca vom castiga niste premii. nu stiam ce premii.  ,,intamplator,, , eu am fost desemnata sa trag din urna castigatorul premiului. am tras: am tras biletul castigator, care avea pe el….numele meu. care a fost premiul? un DVD ce continea practic toate ideile seminarului. inclusiv cele din a doua parte, la care eu nu putusem sa raman, dar imi dorisem atat de …convingator…incat am primit informatiile din seminar integral si fara sa fie nevoie de prezenta mea si in a doua parte a lui.

 

tocmai acum…

Standard

Tocmai am vazut ca Trandafirul Japonez a murit de prea multa apa, desi omul drag imi spunea, cateva zile in urma, ca daca-i schimb pamantul, isi va reveni.

tocmai am inteles ca poti pierde si daca crezi in victorie, si daca crezi in tine; si ca poti fi declarat invingator si daca trisezi.

tocmai decisesem sa nu mai continui sa fac unele lucruri (de pilda sa scriu), ca uneori e mai bine sa te opresti inainte de capatul drumului; dar capatul drumului nu e intotdeauna unde credem noi ca e.

tocmai imi spusesem sa nu plang, dar asta nu ma impiedica sa imi pun pantofii de Tango si sa merg sa Dansez…

…tocmai acum…

iubirea ca reper

Standard

adesea tind sa cred (dar poate ca ma insel) ca iubirea in sine e un reper- nu avem nevoie de liste, de planificari, de principii rigide si abstracte, de ceasuri desteptatoare, de constrangeri, de limitari, de devalorizari. Iubirea in sine, cat timp e reciproca si neconditionata, creeaza relatia, o relatie vie, nealterata de prejudecati si valori prefabricate, o relatie fara ziduri si fara garduri de sarma ghimpata, o relatie in care nimeni nu e nici mai prejos nici mai presus de celalat. Iubirea neconditionata e dincolo de ce merita unul sau altul, dincolo de ce dam si de ce primim.  iubind neconditionat, il poti accepta pe celalalt asa cum e  si deci nu are legatura cu ceea ce unul sau altul merita sau nu. Iubirea nu e in niciun caz o recompensa pentru buna sau corecta purtare. Ea este si atat. Pentru ceea ce facem , pentru ceea ce gandim sau spunem, exista consecinte. Pe care le traim, indiferent de gradul de asumare.

povestea cescutei de ceai

Standard

Ori de cate ori aud pe cineva ca se plange si se revolta impotriva incercarilor vietii, ori de cate ori eu insami uit ca toate au un rost, chiar daca noi nu-l vedem, imi amintesc de povestea aceasta, pe care am citit-o mai intai trimisa de cineva, apoi o tot recitesc in diverse site-uri; nu stiu care este autorul ei…

“O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversare de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ” Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos. ” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai.
Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat.
Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu.” M-a învârtit,m-a frământat, şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa … “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu.”
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft … am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot … mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
“O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor.Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinteşi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Era gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. ”Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!” El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat.Nu ai fi avut strălucire în viaţă.Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut.Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine …”

Morala este aceasta:

Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.

ceata si iarba

Standard

Cand iti vine sa fii trist(a) de atata ceata care te-nconjoara,e de ajuns sa adulmeci zambind mirosul ierbii proaspat  taiate in vreun parc ; si ceata se coloreaza in verdele cald   care iti vine pe suflet precum o haina noua si mult asteptata…

despre dependente

Standard

nu obisnuiesc sa fac reclama cartilor al carui autor sau editor sunt, consider ca prin niste mecanisme subtile, necontrolate de mine, cartile ajung in mainile celor care au nevoie de ele, la momentul potrivit. cartea despre dependente, pe care am lansat-o ieri, poarta , se pare, in sine, campul energetic al…dependentei, caci imi da senzatia ca are nevoie de sustinere, are nevoie suport exterior pentru a se face cunoscuta, pentru a se face utila, pentru a-si indeplini menirea pentru care a fost scrisa. iar latura mea codependenta va fi folosita de data asta pentru a promova o carte ce poate folosi, daca nu celor care se afla in dependenta, macar persoanelor din preajma acestora. Cartea se numeste  ,,Acolo unde poti fugi de tine si de viata ta, o incursiune in lumea dependentei si a comportamentelor adictive,, , ii sunt editor si coautor alaturi de psihlog Cristiana Levitchi si a aparut la Editura Ascendent – http://www.edituraascendent.ro .

Iata un fragment din ea:

,,Exista si dependente care nu afecteaza in mod negativ si sunt dependente care distrug pur si simplu individul si pe cei din jur; sunt dependente al caror drum are cale de intoarcere si dependente ,,one-way ticket,,. Sunt dependente care  afecteza pe termen scurt si dependente care afecteaza pe termen lung. Sunt dependente acceptate legal si moral si dependente puse la zid in orice timp si-n orice cultura. Sunt dependente pe care le recunoastem usor si le putem combate si dependente perverse, sofisticate, ce ni se insinueaza in existenta subtil, fara sa avem vreo putere asupra lor. Sunt dependente al caror pret il putem plati si-l acceptam, sunt dependente cu un pret nejustificat de mare. Sunt dependente care, in mod paradoxal, pot fi, intr-un anume moment, baze pentru (re)constructie si sunt dependente care au efect de detonare a intregii existente.

CONSECINTELE DEPENDENTELOR SUNT CIRCUMSTANTIALE , difera in functie de tipul de dependenta, in functie de multiple variabile ce tin de personalitatea celui in cauza, in functie de ,,vechimea,, sau recidiva dependentei in istoria personala a individului, in functie de mediu si nu in ultimul rand in functie de modul in care individual o abordeaza. Fiecare fiinta este unica si UNICITATEA PERSOANEI IMPUNE PERSONALIZAREA  ABORDARII DEPENDENTEI  SI A METODELOR DE PREVENTIE, GESTIONARE SI/SAU TRATAMENT.

Pana la un punct, dependenta poate tine de alegere; dincolo de acest punct dependenta devine o forta ce domina, aproape imbatabila. Indiferent de stadiile sau de chipurile ei, este bine ca dependenta sa fie recunoscuta de cel  in existenta caruia ea se afla; odata recunoscuta, este nevoie sa fie acceptata caci prin neacceptare,se va crea un camp de forte conflictuale in care persoana isi va pierde timp, resurse, energie, pe sine insusi;  recunoasterea si acceptarea unei situatii problematice sunt conditiile necesare  fara de care vindecarea, schimbarea nu sunt posibile. Aceste conditii nu sunt insa suficiente- lor este nevoie sa  li se alature , printre altele: motivatia, vointa, resursele interioare, responsabilizarea, ajutorul din afara, curajul, increderea, credinta , dorinta de libertate  si  o mare, mare Iubire de Sine.,,