cu tristete…

Standard

cunosc o doamna draga sufletului meu, de la care, zilnic aproape, vreme indelungata, am primit e-mailuri cu tot felul de texte frumoase, poezii, imagini, muzica, glume foarte reusite, in fine, daruri de suflet…  de cele mai multe ori le citeam si-mi bucurau ziua, le trimiteam si altora, sa bucur cu ele si ziua lor; in zilele mele foarte pline de treburi si alergatura, lasam mailurile nedeschise si le deschideam in week-end sau in vreo zi mai linistita. Aseara m-am intalnit cu dumneaei, la un eveniment. din vorba in vorba, s-a scuzat ca nu mi-a mai trimis mailuri caci casuta i-a fost distrusa de un virus si pierduse o parte din adrese. Cateva secunde am fost blocata- mintea mea nu voia sa inteleaga ca se putuse intampla asta: sa nu mai primesc de luni de zile mailuri de la acea doamna si eu sa nu sesizez absenta lor. Am iesit din penibilul in care ma simteam prin cateva cuvinte echivoce, apoi, cand am plecat de langa dumneaei, m-a cuprins o tristete ce m-a insotit toata seara: tristetea gandului ca sentimentul absentei darurilor sale atat de minunate nu-si facuse prezenta . nu stiu daca este o tristete indreptata spre neputinta dumneaei de a-si face remarcata absenta sau o tristete indreptata spre neputinta mea de a remarca disparitia subita a ceva bun din viata mea…

Clara T

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s