paduri si uscaturi

Standard

Oricat ne-am pune mainile la ochi sa nu le vedem , oricat ne-am preface ca ele nu exista, uscaturile din padure si buruienile din lan au propria existenta , propriul loc sub soare , pe care si-l ocupa cu hotarare, in pofida incercarilor noastre de a le starpi pentru ca recolta noastra sa creasca mai bogata, pentru ca frunzele verzi ale copacilor nostri sa respire mai liber…

Faptul ca  uscaturile , buruienile, pleava , parazitii si neghina  au o forta de perpetuare si de rezistenta ce pare adesea mai considerabila decat a pomilor ce dau roade, a holdelor ce hranesc lumea, nu trebuie sa ne descurajeze sa luptam cu ele, sa le taiem mereu si mereu de la radacina, sa le smulgem chiar de unde nu le e locul, ori, daca nu putem asta, macar sa facem efortul, adesea aproape absurd de dificil, de a ne muta livada cat mai departe …de locuri invadate de forte parazitare.

Atat timp cat nu contestam  intelepciunea si planul Universului, e nevoie sa admitem ca tot ceea ce exista ,,rau,, pe langa ,,bun,, , ,,distructiv,, pe langa ,,creativ,,  , ,,raufacator,, pe langa ,,binefacator,,  au si ele un rost, poate greu de inteles cu mintea noastra si greu de acceptat cu inima noastra, dar il au.  E greu de spus daca o planta are posibilitatea de a alege daca sa fie neghina sau grau, e greu de spus cum s-ar putea transforma ea din una in alta, e greu de imaginat cum un lichean ar putea deveni mar copt sau cum planta carnivora ar putea deveni sursa de nectar pentru albinele prducatoare de miere.  Iar atat timp cat nu contestam ca noi, oamenii, am fost inzestrati cu liber arbitru si cu capacitatea de a ne transforma dupa vointa proprie, e greu de spus ce-i determina pe unii oameni sa fure de la altii in loc ceara sau sa munceasca, sa copieze in loc sa inventeze, sa  minta in loc sa spuna adevarul, sa  profite de slabiciunea sau de neatentia celuilalt in loc sa daruiasca, sa puna bete in roate in loc sa sprijine, sa traga cu ochiul pe furis in loc sa spuna:,,lasa-ma sa te privesc,, , sa  isi admita limitele si neputiintele si vidul interior  in loc sa isi croiasca atatea masti si vestminte numai bune de camuflat…    E greu de spus  daca o planta-parazit ar mai supravietui daca copacul pe care ea se incolaceste ar deveni otravitor pentru ea, asa cum e greu de spus daca bunatatea si frumusetea unei flori ar putea face vreodata sa dispara ciulinii din gradina. E greu de spus daca e bine sa ne lasam si noi ingrijiti si protejati de Mana Universului, asa cum florile se lasa aparate de catre  Mana omului , care smulge buruienile din timp in timp, sau daca e bine ca noi insine  sa invatam sa nu ne (mai) lasam umpluti de licheni, umbriti de buruieni, distrusi de paraziti ori sa invatam  sa ne folosim la randul nostru, din plin, de acea forta  de perpetuare si  de rezistenta care face ca padurea sa fie verde in pofida uscaturilor ei , care face ca o floare minunata sa imprastie totusi in jur lumina frumusetii, in pofida umbrei  vreunei buruieni   ce creste langa ea pana la timpul plivitului…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s