,,menage a trois,,

Standard

 

Relatia de cuplu cu o persoana cu comportamente dependente este de fapt un menage a trois. Este o relatie ,,aglomerata,, , in care insa resimti distanta, golul, singuratatea. Este o relatie care, pentru a fi functionala, este nevoie fie de un miracol, fie de eforturi aproape supraomenesti. Sau este nevoie sa fii tu insuti/insati in dependenta : in dependenta fata de cel dependent. Este singura varianta de ,,functionalitate,, , functionalitatea de tip patologic. ,,Rau cu rau, dar mai rau fara rau,, .

In relatia cu o persoana ce manifesta dependenta de ceva sau de cineva, iti asumi, daca vrei sa lupti, o lupta cu pierderi multiple si colaterale.  Lupta ce implica inclusiv  riscul pierderii de sine. Iar daca alegi resemnarea, iti asumi consecintele , toate cele care sunt, bune sau rele.

In relatia ta cu cineva cu comportamente adictive, daca nu gasesti puterea de a pleca sau gasesti suficiente motive de a ramane totusi in relatie, este nevoie sa inveti sa traiesti altfel decat e de dorit. Va trebui sa inveti sa traiesti periculos, sa traiesti precar, sa traiesti pe muchie de cutit, sa traiesti cu sentimentul neputiintei, cu cel al nedreptatii, cu cel ca esti lasat deoparte, ca esti neglijat, inlocuit sau amanat. Sa traiesti impartind timpul relational la 3. Obiectul adictiei celuilalt va fi mereu intre tine si partener(a). Obiectul adictiei celuilalt iti va submina mereu rolul, sentimentele, autoritatea. Daca nu ai suficienta forta sa ramai ori suficient curaj sa pleci, te va submina si pe tine.  Obiectul adictiei va fi cel mai adesea preferat tie ; va trebui sa inveti sa traiesti intr-o relatie in care nevoile relationale de cuplu sunt satisfacute ad minima, sporadic , deficitar sau …deloc . O relatie ce implica dependenta unuia din parteneri este o relatie toxica si vatamatoare. Oricat de mult incerci sa atenuezi efectele unor otravuri, ele isi vor face efectul negresit, mai devreme sau mai tarziu. In multe carti citesti : ,,din relatia cu un dependent, mai ales de droguri sau de alcool, cel mai intelept este sa fugi,,. Nu este insa atat de simplu pe cat pare. Jocurile relationale au mecanisme complicate, interdependente si nu intotdeauna bine unse. Daca am ajuns, si (inca) sunt intr-o relatie cu o persoana in dependenta de ceva sau de cineva, inseamna ca eu insumi/insami sunt atras(a) spre acea persoana  de forte nu tocmai usor de manevrat; inseamna ca ceva in acest sistem relational ce include dependenta, imi da un beneficiu(neconstientizat, de cele mai multe ori) pe care cred ca nu-l pot obtine in alta parte sau in alt fel. Dependenta celuilalt o camufleaza poate pe a mea. Sau o atrage pe a mea. Cine ajunge accidental in relatie cu un dependent, fara ca legile atractiei inconstiente sa functioneze, fie va pleca rapid, cand isi va da seama de situatie, fie, in cazurile nefericite, va fi prins intr-o plasa distructiva din care va scapa cu un efort considerabil si cu multa determinare. In orice caz, cu prejudicii si cu urme greu de sters.

totusi… si relatiile bazate pe dependenta sunt sisteme cu mecanisme capabile de reglare si autoreglare. Doar ca aceasta cere multa hotarare, eforturi si multa bunavointa din partea ambilor parteneri. Si cere ceva fara de care sansa reglarii iese din orice discutie : acceptare si asumare onesta si totala a limitarilor si constrangerilor dependentei. Doar recunoscute si acceptate, limitele pot deveni cadre de referinta ori puncte de plecare, fundatii(subrede, e drept), dar totusi fundatii pe care se pot construi  niste edificii , fie ele si provizorii…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s