Arhivele lunare: Iulie 2013

arta de a (nu) vinde flori…

Standard

m-am oprit astazi la o florarie ce m-a atras prin multitudinea de flori in ghivece si prin spatiul generos alocat expunerii  (atat in interior cat si in exterior); am ales un ghiveci simpatic si vesel, in care erau niste superbi ardei iuti rosii, deopotriva ornamentali cat si…utili; decizia spontana de a alege acel ghiveci cu ardei iuti mi-a desenat pe chip un zambet luminos, deja vedeam veselii ardei decorand masa de la bucatarie si contribuind si la condimentarea vreunui sos. odata ales ghivechiul de pe raftul de afara, m-am dus inauntru sa platesc. doua doamne vorbeau cu asiduitate in spatele tejghelei, ignorandu-ma, desi stateam chiar in fata lor cu ghiveciul si cu banii in mana. ca sa le atrag discret atentia, fara sa creada ca le zoresc, am indraznit sa intreb daca pot muta ardeiul intr-un vas un pic mai mare. una din doamnele vanzatoare (sau poate chiar patroana?) mi-a raspuns sec si pe un ton de parca facusem o greseala fatala: ,,da, dar sa nu fie un vas prea mare!,, . apoi au continuat sa vorbeasca. le-am intrerupt iar si am intins banii, asteptand, ca in orice florarie  in care am cumparat flori in viata mea, sa mi se inveleasca ghiveciul intr-o folie de celofan sau in vreo hartie speciala. doamnele se uitau la mine si eu la ele. vazandu-ma tinand ghiveciul in mana, una din ele intuieste ce vreau si intreaba, pe ton certaret: ,,vreti si punga? va mai costa 30 bani,,.  am spus da, sperand ca e o punguta potrivita pentru acel ghiveci. dar imi intinde parca in sila o punga mare si subtire in care ghiveciul s-ar fi rasturnat sigur. in secunda aceea zambetul desenat pe chip de decizia de a cumpara simpaticul ardei ornamental, mi s-a sters de pe chip si in locul lui am resimtit tristete amestecata cu revolta.  ,,florile aduc frumusete in viata noastra, nu puteti sa va bateti joc asa de flori si de oamenii care le cumpara, vorbind pe acest ton si oferind astfel de ambalaje,, le-am spus doamnelor vanzatoare si cu parere de rau, le-am lasat ghiveciul pe masa si le-am cerut banii inapoi. vorbind in continuare intre ele, cu un gest mecanic, una din ele a scos banii din sertar, mi i-a pus pe tejghea  fara sa ma priveasca macar si au continuat sa vorbeasca…

floraria este situata pe Calea Mosilor, pe partea stanga cum vii dinspre centru, la cativa pasi dupa Cinema Europa. merita sa treceti sa admirati generozitatea varietatii de flori si culori din fata florariei. daca mai si cumparati de la un comerciant care habar nu are sa vanda , ramane la alegerea fiecaruia…

oare ne ajuta parerile celorlalti?

Standard

,,da-mi si mie un sfat, te rooooooog…….,, – aceasta era cererea cea mai frecventa pe care ani de-a randul o faceam catre prietenele mele, catre colegii de munca, catre orice persoana cu care se intampla sa interactionez  in timp ce aveam vreo dilema existentiala, afectiva, cognitiva sau de orice alta natura. pur si simplu, o buna parte a existentei mele nu eram capabila sa iau decizii de una singura si culmea, universul ma punea, asa, ca sa ma tachineze parca, de fiecare data, in situatii in care puteam alege intre cel putin doua variante, ambele la fel de potrivite sau de nepotrivite nevoilor ori dorintelor mele.

unii se traduiau sa-mi dea sfaturi care se prelingeau parca pe langa urechile mele; altora chiar le-am urmat sugestiile ; iar alti oameni mi-au raspuns sec: ,,nu stiu, nu stiu ce as face in locul tau, nu stiu ce sfat sa-ti dau,,.

Cand numarul sfaturilor si parerilor primite de la anturaj a devenit semnificativ mai mic decat al celor pe care le ceream , am inceput sa caut raspunsuri si pareri si sfaturi in carti, la cursuri ori in sedinte de terapie. da, credeam in continuare ca raspunsul cel mai bun, ca parerea cea mai pertinenta e altundeva decat la mine. dar cumva, in acest proces de cautare, am realizat ca de cele mai multe ori, cand parerea primita nu rezona cu un Ceva anume dinlauntrul fiintei mele, o ignoram , sau o combateam sau pur si simplu….nu o auzeam. Ceea ce m-a facut sa concluzionez ca de fapt, nu am cautat niciodata parerile altora, nici sfaturile altora, nici raspunsurile altora. ceea ce am cautat mereu erau doar confirmari , validari, ale propriilor ganduri, idei, credinte, solutii.

asa a fost, asa este la mine. Am nevoie in continuare , adesea, de o voce in plus, a altcuiva, care se alatura vocii mele, am nevoie de raspunsul altcuiva, geaman cu al meu, pentru una si aceeasi intrebare, am nevoie sa stiu ca unele din intentiile mele vibreaza pe aceeasi frecventa cu intentiile altor fiinte, am nevoie de parerile, opiniile, experientele impartasite ale celorlati, pentru a deveni mai  constienta si mai sigura de ale mele.

eu cred ca fiecare din noi avem nevoie, mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin, de exprimarile celorlati cu privire la dilemele noastre.

eu m-as bucura sa aflu daca si in ce fel ajuta si altora parerile semenilor .

Tu ce parere ai despre asta?

 

 

un loc, un joc

Standard

niciunde nu-mi reamintesc atat de eficace, asa cum o fac pe terenul de golf, de frumusetea adesea de neinteles a vietii, de spectacolul adesea privit din unghiul cel (mai) nepotrivit, al existentei fiecaruia din noi. nu stiu ce alt loc si ce alt joc iti poate oferi posibilitatea de a experimenta,  exact ca in viata,  risc si prudenta, spontaneitate si planificare, incredere si deznadejde, incantare si epuizare, prietenii si adversitati, reguli si transgresarea lor, drumuri drepte si ocolisuri, zambete si strigate de furie, curaj si lasitate, frumusete pura si mize nu intotdeauna imaculate, fericirea de a fi invingator si lacrimile vazute sau nu, ale esecului . cum mai spuneam nu demult, imi este de ajuns si o zi de joc pe un teren de golf ca sa ma reconectez (in caz ca me deconectasem) cu Lumea si cu Viata, asa cum sunt ele, ca sa ma regasesc (in caz ca ma pierdusem) pe mine insami, asa cum sunt si sa ma bucur  pur si simplu de tot ce exista…

pe terenul de golf constientizez clar pozitia mea intre pamant si cer (sau intre cer si pamant), imi pot vedea limitele si vazandu-le, pot alege sau nu sa le transform in resurse ori pur si simplu sa le respect. acolo reusesc sa pricep ca intentia nu este suficienta pentru a ajunge la un rezultat asa cum nici cele mai performante strategii nu sunt o garantie a succesului. acolo am de fiecare prilejul de a experimenta adesea surpriza ca desi fac tot ceea ce este corect, tot ceea ce ,,trebuie,, dupa toate manualele, indicatiile sau sfaturile celor experimentati, jocul nu se soldeaza cu succes, iar alte ori, cand las mintea , tehnicile, experientele si strategia deoparte, cateva lovituri inspirate ,relaxate imi pot genera un scor laudabil.

iti joci jocul cu ceea ce ai la indemana , cu ceea ce esti , cu ceea ce crezi ca esti , cu ceea ce cred si ceilalti ca esti sau poti fi, cu ceea ce simti, iti joci jocul deopotriva dupa cum alegi sau dupa cum iti ofera natura conditii, iti joci jocul cu parteneri potriviti sau nu, cu bucuria unui copil sau cu incrancenarea unui parior.

pe terenul de golf, ca si in viata, poti sa participi la joc sau doar sa te uiti la altii, poti sa inveti din greseli sau poti da vina pe orice gandacel care-ti iese in cale, poti sa te bucuri chiar daca pierzi sau poti sa te plangi chiar si cand castigi, pentru ca nu ai castigat si mai mult.

golful pentru mine este un prilej inedit si provocator de a invata lucruri noi si de a-mi reaminti lucruri uitate. asa cum este de fapt intreaga mea viata.