Arhivele lunare: Iunie 2014

,, De ce fac eu asta? ,,

Standard

 

Putini oameni,din cate stiu eu,  atunci cand fac un anume lucru, se intreaba si isi raspund cu onestitate la intrebarea: ,,care este motivul pentru care eu fac asta?,,.

Si mai putini oameni isi intreaba semenii : ,, de ce faci tu asta?,,  , multumindu-se,de regula, cu raspunsul la intrebarea ,, ce mai faci?,,

Daca, rar, (ne) intrebam sau suntem intrebati : ,,de ce fac(i) asta?,,  raspundem  stereotip , superficial si fugitiv : ,,de placere,, , ,,pentru ca trebuie,, , ,, pentru ca asa se face,,  …sau variante similare…

Cand nu stim clar de ce incepem sa facem ceva, nu stim nici daca si nici cum  sa continuam, nu stim nici (cand) sa ne oprim. Cand nu stim de ce facem un lucru, nu stim nici sa evaluam daca facerea lui e un succes, un esec sau …o plimbare in jurul cercului.

Facem  adesea lucruri in virtutea unei forte  care ne atrage sau ne impinge, iar cand ne trezim facand, incepem, jenati sau siguri pe noi si/sau pe mastile noastre, sa dam o forma, un nume, un ,,alibi,, fortei  careia ne-am predat timpul, energia , fiinta: ,, fac pentru ca… imi place,, , ,,pentru ca trebuie,,  , ,, pentru ca sa fac bani ,, , ,,pentru ca sa ajut lumea,,  , ,,pentru ca sa evoluez,,  ,  ,,pentru ca asa se face,,  ,  ,,pentru ca  nu am de ales,,   si alte mii de ,,pentru ca…,,

Facem  lucruri pentru a inainta catre ceva sau catre cineva; facem si lucruri incercand sa umplem goluri  imposibil de umplut   prin ,,a face,, . Facem lucruri si pentru a fugi de ceva sau cineva.

Facem lucruri (si) ca sa nu ne simtim simtamintele si ca sa nu ne lasam inundati  de propriile ganduri. Facem (si) lucruri  fara rost, facem si lucruri care nu ne (mai) reprezinta . Facem adesea …mai putin , mai mult sau …cu totul altceva decat ne dorim  ori decat avem nevoie noi si/sau cei carora le dedicam  ,,facerile,, noastre. ..

Cand ne vom intreba si ne vom raspunde responsabil si onest, inaintea inceperii  fiecarui act marunt sau maret : ,,de ce fac eu Asta? ,,  ,  conceptele gen:  ,,succes,, , ,,esec,,  ,  ,, satisfactie,,  , ,,frustrare,, ,  ,,gresit,, , ,,corect,, ,,start,,-,,calatorie,,-,,capat de drum,,  , ,,sens,, -,,non-sens,,-,,consens,, -,,contrasens,, , se vor  amesteca si  se vor transforma alchimic  intr-un ,,CEVA,, asumat  atat cat e nevoie si asa cum e nevoie, un ,,CEVA,, zamislit dintr-o forta ce este in  coeziune cu noi si  ne ajuta  sa inaintam  ori sa ne oprim  din orice facem, in functie de alegerile proprii  .

Cand stim de ce facem ceva  (chiar si cand nu ne dorim acel ceva)  vedem mai clar si motivele ce stau in calea   lucrurilor pe care (inca) nu le facem (desi  ni le dorim).

De ce scriu toate astea? Pentru ca scriind, totul imi devine mai clar.

De ce vreau sa impartasesc si altora ceea ce scriu? Pentru ca , cine stie, vreun raspuns de-al meu, ori vreo intrebare de-a mea  , va face cuiva vreo alegere mai potrivita, vreo alegere mai…

clara.    🙂

 

cu incaltari (ne)potrivite

Standard

 

Azi dimineata, mergand la un curs, am ales niste sandale care se potriveau cu ce ma imbracasem,desi stiam ca imi fac rani si pe-al caror toc (prea inalt) nu am invatat sa merg. Am intarziat la curs caci mersul mi-era impiedicat si dureros iar la-ntoarcerea acasa , ma gandeam daca e mai bine sa sufar pana la capatul drumului mergand iar in durere si incet sau sa renunt la incaltari si sa merg desculta prin bucuresti. Fiindu-mi frica sa nu ma ranesc si in talpi prin marunte si invizibile cioburi de pe-asfalt, fiindu-mi greu sa fac fata eventualitatii scenariului in care trecatorii, uitandu-se la mine, desculta, mi-ar fi aruncat priviri sau grimase incomode, am ales sa imi spun: ,,rezist durerii, asta e, imi asum consecintele alegerii unor sandale nepotrivite,,.  Noroc insa ca pe drum am gasit magazine cu atatia pantofi dornici sa-si gaseasca picioarele potrivite !!!

Mi-am ales asadar perechea (de incaltaminte) care mi se potriveste, am cumparat-o, am incaltat-o  iar restul drumului spre casa l-am parcurs in ritm vioi si Zambind !

Perechea de sandale ce o alesesem dimineata am pus-o intr-o punguta transparenta  si mergeam cu ea in mana. Cineva pe drum mi-a admirat-o: ,,-ce sandale frumoase!,,  ,,frumoase dar incomode,, , i-am raspuns, in timp ce multumeam noilor incaltari pentru starea de bine pe care o simteam mergand cu ele. Nu stiu inca ce sa fac cu sandalele inalte si cu bretelute care-mi ranesc pielea. Nu-mi vine sa le arunc. Am un atasament anume fata de ele. Poate am sa-mi invat picioarele sa mearga pe tocuri. Ori am sa le folosesc doar in timpul unui dans sau la o scurta petrecere. Sau poate am sa le pastrez,  o vreme, undeva, intr-un colt unde stau toate acele lucruri pe care nu le mai folosesc dar a caror existenta in preajma mea imi da o stare de (pseudo)confort , pana cand voi invata sa imi aleg si sa pastrez doar ceea ce imi este potrivit si ceea ce am cu adevarat nevoie eu…

Clara

drumul spre Acasa

Standard

cred ca …uneori, pentru a putea avea o perspectiva mai clara  asupra drumului din fata noastra, avem nevoie sa facem mai  multi pasi inapoi; pentru a putea sa ajungem deasupra unui val e cateodata nevoie sa atingem  adancimile marii; pentru a putea sa ne apropiem de  cine suntem cu adevarat , de multe ori este nevoie sa ne distantam un timp de  amintirile noastre, de visele noastre, de  angajamentele noastre, de imaginea noastra, de ipostazele  preferate, de activitatile indragite, de oamenii care ne oglindesc.  pentru a ne cunoaste mai bine , cand si cand  avem nevoie  sa experimentam …opusul nostru si sa ne detasam de propriile repere existentiale .

esenta noastra nu se pierde , ci dimpotriva, se reconfirma prin schimbari (oricat de bruste/lente ori de radicale/subtile) de comportament, de a(l)titudine, de ritm, de stil,   de modalitati, de intensitate, de directie, de anturaj, de roluri,etc.

esenta noastra ne va ghida, indiferent cat de complicat sau cat de simplu , cat de devreme sau cat de tarziu, cat de explicit sau cat de tacit, spre Noi insine . Samburele fiintei noastre ne va chema mereu  Acasa.