mergand pe strada acum cateva ore dinspre un seminar pana la al carui final nu mai putusem sta , imi intersectez privirea si drumul cu un cunoscut.
,,Ce faci, Clara?,, ma intreaba acea persoana. ,,Vin de la un eveniment,,-raspund eu,incurcata, cumva, in multilateralitatea unei intrebari atat de simple; apoi ne zambim, ne spunem la revedere si ne continuam fiecare drumul.
Dupa cativa pasi, imi rasuna in urechi o voce dinlauntrul meu: ,,cum te simti, Clara?,, ,,incotro mergi?,, ,,ce gandesti?,, ,,ce-ti doresti?,, ,,cine (mai) esti?,,
Ascultand interogatiile ce-mi pedalau agale pe asfaltul strazilor interioare, incepeam sa aud o parte din raspunsurile pe care multi dintre noi asteptam adesea sa le zamilsim din intrebarile pe care ni le pun cei cu care ne intersectam pe vreo alee de timp sau de drum .
Si dupa ani in care am raspandit raspunsuri nefertile la intrebari de complezenta sau nepuse, voi face-n anii urmatori ce-am invatat in seara asta : oricine-ai fi, daca imi iesi in cale, am sa iti (s)pun, in loc de buna ziua ori de buna seara , vreo astfel de-ntrebare: ,,ce vise mai ai azi?,, , ,,ce ori pe cine mai iubesti? ,, , ,,ce ai mai devenit?,, , ,,e ceva ce te doare?,,
Nu e nevoie sa m-opresc sau sa te-abati din drum ca sa-mi raspunzi…
este de-ajuns adesea o buna Intrebare ca sa gasesti in tine insuti dorul de Exprimare si rabdarea pentru Ascultare…
