Arhivele lunare: Noiembrie 2014

imi dai voie sa te ating cu iubire?

Standard

,, – Iti multumesc ca ma lasi sa te ating ,,
,, – Eu iti multumesc ca ma atingi…,,

…si ranile, fricile, indoielile adorm in sfarsit linistite, cuibarindu-se cuminti in imbratisarea a doi indragostiti care fara ranile, fricile si indoielile lor nu ar fi aflat poate niciodata ca a atinge cu iubire este o Taina.  …o taina care, din clipa in care te lasi pastruns de ea, te lasa sa vezi clar lumina si iubirea din jurul si dinlauntrul ranilor, fricilor si indoielilor tale.

Iubirea care vindeca , Lumina care Calauzeste…

Anunțuri

…iubind Iubirea

Standard

“Tu iubesti iubirea, Clara”, îmi spunea cineva, cândva…

m-am  îmbrăcat cu cuvintele acelea aşa cum te îmbraci cu o haină frumoasă  primită cadou,  o haină care nu crezi că ţi se potriveşte, căci eu simţeam că iubesc oamenii şi mi-era  frig  şi frică la gândul că aş putea iubi  un concept şi nu un suflet…

…am iubit  cu  iubire de copilă  naivă şi  mirată, simţind  cum pământul se rostogoleşte peste obrajii arzând de focul primului sărut pe care el mi l-a furat  în timp ce ne jucam de-a v-aţi ascunselea  în parculeţul din oraşul natal…

…am iubit  cu iubire  de copilă mai mare ,purtând  în codiţele brune  primul înţeles al  dorinţei de a plăcea şi  strecurând  pe sub o uşă de cameră de hotel  unde poposeam cu părinţii-n vacanţă, primul bileţel scris către el, cu cuvinte de dor…

…am iubit cu iubire de pre-liceeană rebelă,  aşteptându-l pe el , zăpăcitul coleg  de la clasa mai mare, să vină să-mi  spună  poveşti cu  cai verzi pe pereţi, în care credeam ca o prinţesă nebună…

…am iubit  cu iubire născută lângă un raft de librărie bucureşteană, un el  cultivat, poet şi mult mai matur, în vremuri  când eram încă prea mică spre a putea  să văd dincolo de  poezia ce el o scria iar eu o trăiam în  ore ploioase, în camera-i mică , cu iz de mansardă…

…am iubit cu iubire culeasă pe alei din parcul Icoanei, recitată-n vers de Nichita şi Blaga, iubire  scrisă, rescrisă, plouată, însorită şi ninsă, râsă şi plânsă, iubirea mea…

…am iubit cu iubire de adolescentă romantică speriată  de dorinţele lui  mult prea pământeşti…

…am iubit cu iubire sfârşită în  lacrimile  nevăzute de un el care mi-a plecat, pe furiş…

…am iubit cu  iubire “semnată” prea devreme în acte ce le-am desfăcut mult prea târziu…

…am iubit cu iubire interzisă de coduri de legi şi morală, un el  foarte tânăr şi foarte  artist…

…am iubit cu iubire peste altă iubire şi-ntre ele , o alta…

…am iubit cu iubire cerşind rotunjirea-n  acelaşi hotar de vreri şi de loc…în timp ce el  îşi dorea un şotron în linie întreruptă şi iar desenată, iubire  prostuţă şi încăpăţânată…iubire pe cât de sterilă pe atât de fecundă…

…am iubit  cu iubire proiectată în spaţiul virtual,  unde el era ţesut din iluzii  primite prin e-mail şi era ridicat pe piedestalul  clădit din  “inbox-ul” devenit prea-plin de mega-biti de pseudo-trairi…

…am iubit cu iubire  fugind  de propria-mi spaimă de a nu fi în iubire, am iubit avidă de certitudini ce voiau să vindece răni dureroase, l-am iubit cu erori, cu minciuni, cu trădări, l-am iubit cu  abisul în care eu însămi cădeam…în timp ce , faţă de altar, uitasem până şi rugăciunile ce mi-ar fi adus , înainte de păcat, izbăvirea…

…am iubit cu iubire de discipol năstruşnic, care-şi amestecă–n acelaşi pocal  seva  învăţăturii Maestrului  său cu seva cea dulce prelinsă  din fantasme nebune…

…am iubit cu iubiri inspirate de-o frunză cazând pe asfalt ori de un cântec într-o noapte pustie, iubiri durând clipe prea scurte şi tânjind după veşnicie.

… într-o zi,  prea obosită de a căuta un om de iubit, am descoperit Iubirea mea faţă  de Mine…şi iubind cu această iubire, am înţeles că  …da, iubesc Iubirea , poate mai mult decât I-am putut iubi pe fiecare din ei…iubesc Iubirea dincolo de obiectul sau de subiectul ei…

Nu-mi mai este frig îmbrăcată în haina iubirii de Iubire, căci acum  ştiu şi simt  că nu poţi iubi  cu adevărat pe nimeni şi nimic  până nu Eşti în Iubire, până nu EŞTI IUBIRE, până nu dai iubirii, Iubire.

Le mulţumesc cu recunoştinţă tuturor iubirilor mele oglindite în chipurile bărbaţilor care m-au însoţit la timpul şi în felul lor, care m-au ajutat să învăţat cum să trăiesc  şi să preţuiesc Iubirea cu care pot  crede acum în  Pereche , cu care pot desena acum conturul  lui  Acasă, cu care pot spune acum “te iubesc”  aceluia  de lângă care să nu mai plec în căutarea  vreunei alte iubiri…