Arhivele lunare: Aprilie 2015

graba si treaba

Standard

pai stie tot omu’ ca graba strica treaba. nu e curs la care sa nu ma fi dus de vreo 12-13 ani incoace la care sa nu fi auzit macar in treacat ideea ca atunci cand esti prea agitat, tulburi totul in jur, ca atunci cand provoci vijelii nu se poate sa nu-ti intre praf in ochi asa incat sa nu mai nimeresti cararea, ca atunci cand vrei ceva ,,musai,, si ,, chiar acum,, , parca acel ,,ceva,, prinde picioare si fuge de nu-l mai vezi… sunt f putine carti ori intamplari din viata mea care sa nu-mi fi reamintit cele de mai sus… dar ca un elev indaratnic, am luat nerabdarea in brate de fiecare data, si-am cazut in nas cu ea cu tot.
ieri m-am luat cu treburi si am uitat sa hranesc pisicuta la ora la care ar fi trebuit. devenise extrem de infometata. cand m-am apropiat de ea cu biberonul de lapte , din cauza disperarii de-a fi hranita cat mai repede, a intrat intr-o agitatie care pur si simplu mi-a starnit hohote de ras: dadea din labute cu viteza cu care da din aripi o albina, se repezea cu gesturi necontrolate spre tetina, se agata cu gherutele de latexul tetinei, producea miscari haotice asa incat sa-i intre laptele in ochi , in fine, facea imposibil faptul de a-i baga eu tetina in gurita, oricat ma straduiam. in timp ce radeam fara sa ma pot opri de comicul situatiei, am inceput sa ma vad pe mine, in mii de situatii din viata mea in care …biberonul(metaforic) era deja in fata mea, insa eu, centrifugata si orbita de agitatie, nu faceam decat sa imping ce aveam nevoie si mai departe ori sa-l obtin cu un efort nejustificat de mare.
a trebuit sa vina in viata mea o pisicuta in comportamentul careia sa ma pot oglindi si sa invat care-i treaba cu rabdarea… funny…
cum am hranit-o pana la urma? i-am oprit zbaterea bratelor, i-am imobilizat printr-o strangere usoara capul, am asteptat secunda intre doua mieunaturi, ca sa-i indes usor tetina in gurita, ca daca i-o varam cand zbiera, riscam sa se innece fix cu laptele de care avea atata nevoie si pe care incerca sa-l obtina cu atata disperare…
dupa ce am reusit sa o hranesc am ras compulsiv un sfert de ora, rasul a dat in plans si apoi in liniste…
am mai invatat, temeinic, si fara riscul de a mai uita, inca o lectie…
thanks, my little teacher-cat… smile emoticon

Anunțuri

un dialog al surzilor

Standard

stiutu’ nu-i totuna cu facutu’.sau vorba aia: ,,teoria ca teoria, practica ne omoara,,.

Daca vrei sa fii cat mai sigur ca mesajul tau a ajuns la celalalt, comunica pe limba interlocutorului. stiu asta de mult timp si totusi, din comoditate, din inertie sau din cea mai buna intentie, am continuat ani la rand sa comunic pe limba mea catre oricine, fara sa ma intreb daca celalalt pricepe sau nu. si cu inocenta m-am mirat adesea ca celalalt ramanea mirat in fata exprimarilor mele. debusolat. frustrat. confuz. pierdut.  Desi STIAM ca unul din factorii majori de blocare/rupere a comunicarii este lipsa unui limbaj comun sau absenta unui decodor al limbajelor utilizate in dialog, am continuat sa vorbesc in pasareasca mea si sa ma plang ca celalalt imi raspunde in chinezeasca lui. Ignorand ce invatasem, continuam sa risipesc metafore, constructii alambicate, cuvinte impodobite cu zece intelesuri pe-o silaba, crezand ca asa, facilitez si infrumusetez drumul celuilalt catre mesajul meu. Culmea era ca am tot primit replica: ,,iarta-ma, dar nu inteleg ce spui,, , insa zambeam intelegator, spunandu-i celuilalt ca nu-i problema mea daca el/ea nu intelege si-l trimiteam, indirect si ,,subtil,, la cursuri de pasareasca, daca vrea sa-mi inteleaga mesajul.

Azi  am priceput ca, desi comunicarea implica cel putin doi oameni iar responsabilitatea transmiterii/receptarii/decodarii mesajului revine fiecaruia, totusi, cand intentia/dorinta de a fi auzita si inteleasa de  cineva este a mea, atunci este firesc ca eu sa am grija sa invat sa comunic pe limba celuilalt, macar la nivel de baza.

Cu limbaje diferite dialogam precum surzii.

iti multumesc, Omule care azi m-ai ajutat sa pricep ca cine vorbeste in limba simplitatii nu are cum sa nu se piarda in tesatura unui limbaj cu prea mult cuvinte, asa cum nici cel care are in fire un limbaj colorat, savuros si condimentat nu poate pricepe prea mult dintr-un limbaj cernut printr-o sita prea deasa…