sa gasim ,,piatra din pantof,, si sa scoatem ,,betele din roate,,

Standard

Ne propunem ,,sa facem bani multi,, , ,, sa avem succes,, , ,,sa avem un corp armonios,, , ,,sa devenim mai organizati,, etc. Citim , cerem sfaturi , mergem la cursuri despre Cum sa ne indeplinim obiectivele,sa parcurgem pana la capat dietele, sa ajungem sa nu ne mai doara ce ne doare.

Invatam rigoarea,disciplina,planificarea, depasirea limitelor; ni se livreaza cu multa bunavointa si/sau cu costuri semnificative ,,know-how,,-uri pe care incepem sa le implementam in viata noastra cu constiinciozitate.

Parcurgem, ca niste elevi silitori, pasii indicati si ne rezolvam temele date de cei pe care i-am autorizat sa ne invete: carti,sfatuitori,mentori, cursuri on-line sau off-line. O zi,doua, trei ori chiar o luna intreaga ne tinem de promisiuni si de treaba: ne scriem in jurnal task-urile zilnice, bem cantitatea de apa recomandata,mancam doar alimentele propuse de nutritionist, ne trezim la ora matinala programata la ceas de seara, alergam sau mergem la sala.

La un moment dat, se intampla ceva si ne poticnim precum tiganul la mal sau chiar mai devreme. Unii din noi o luam de la capat,perseverenti si optimisti; altii dintre noi renuntam, spunand: ,,nu-i de mine asta,,sau  incearcam alte cai, alte carti, alti mentori,alte metode,,. Obiectivele raman in multe cazuri neatinse.

Ce se intampla cand nu se intampla ?

Atunci cand ne stabilim obiective, indiferent in ce domeniu, adesea uitam/ignoram un lucru foarte important: sa aliniem fiecare obiectiv/actiune cu restul fiintei si al vietii noastre.  Alinierea obiectivului cu valorile si principiile noastre constientizate. Alinierea obiectivului pe cele trei paliere: trup-minte-suflet. Alinierea lui cu alte obiective ce le derulam in acelasi timp/spatiu. Alinierea obiectivului nostru cu obiectivele persoanelor dragi si/sau semnificative din viata noastra. Alinierea cu resursele dar si cu limitele noastre.
Apoi, este necesar sa eliminam/diminuam din calea obiectivului propus fricile inconstiente, blocajele datorate conflictelor interioare, blocajele datorate fortelor exterioare noua, blocajele datorita luptei dintre aceste doua categorii de forte. Este necesar sa curatam drumul spre obiectivele noastre de buruienile convingerilor limitative sau distorsionante, de care suntem constienti sau nu. Si astea sunt doar cateva dintre motivele care pot sabota realizarea unui obiectiv, oricat motivatie , determinare sau vointa am avea.

Cand vedem ca ne poticnim o data sau repetitiv in ne-realizarea a ceva foarte important desi  investim timp, efort,actiuni,bani,energie,atentie, e bine sa ne oprim, sa facem o analiza atenta din unghiurile de vedere sus enumerate (si din altele asemenea). Uneori ,cu un pic de intuitie si cu sinceritatea cautarii interioare, descoperim ,,piatra din pantof,, , ,,betele din roate,, .

Alteori, se intampla sa avem nevoie de cineva care sa ne ghideze spre a privi lucrurile dintr-un unghi diferit de ,,unghiul orb,, care ne impiedica adesea sa avem o perspectiva cat mai completa  asupra unei situatii. Ca e un terapeut, un consilier, un batran intelept din preajma noastra ori un coach, important este sa indraznim sa cerem ghidare atunci cand vrem cu adevarat sa ajungem la Mecca noastra si cand constatam ca ea se transforma in Fata Morgana cu fiecare pas prin care ,,inaintam,,  catre ea.

Anunțuri

intrebari, exprimari, ascultari

Standard

mergand pe strada acum cateva ore dinspre un seminar pana la al carui final nu mai putusem sta , imi intersectez privirea si drumul cu un cunoscut.

,,Ce faci, Clara?,, ma intreaba acea persoana.  ,,Vin de la un eveniment,,-raspund eu,incurcata, cumva, in multilateralitatea  unei intrebari atat de simple; apoi ne zambim, ne spunem la revedere si ne continuam fiecare drumul.

Dupa cativa pasi, imi rasuna in urechi o voce  dinlauntrul meu: ,,cum te simti, Clara?,, ,,incotro mergi?,, ,,ce gandesti?,,  ,,ce-ti doresti?,,   ,,cine (mai) esti?,,

Ascultand interogatiile ce-mi pedalau agale pe asfaltul strazilor interioare, incepeam sa aud o parte din raspunsurile pe care multi dintre noi  asteptam adesea sa le zamilsim din  intrebarile pe care ni le pun cei cu care ne intersectam pe vreo alee de timp sau de drum .

Si dupa ani in care am raspandit raspunsuri nefertile la  intrebari de complezenta sau nepuse,  voi face-n anii urmatori ce-am invatat in seara asta : oricine-ai fi, daca imi iesi in cale, am sa iti (s)pun, in loc de buna ziua ori de buna seara , vreo astfel de-ntrebare: ,,ce vise mai ai azi?,, , ,,ce ori pe cine mai iubesti? ,, , ,,ce ai mai devenit?,, , ,,e ceva ce te doare?,,

Nu e nevoie sa m-opresc sau sa te-abati din drum ca sa-mi raspunzi…

este de-ajuns adesea o buna Intrebare ca sa gasesti  in tine insuti dorul de Exprimare si rabdarea pentru Ascultare…

vrei sa ALE(r)GI alaturi de mine?

Standard

Obiectivul de a alerga in fiecare zi si decizia mea de a deveni elev eminent la ,,scoala alergarii,, s-au transformat, de cateva zile incoace in… clasa primara a mersului intr-un picior. Intentia mea naiva de a deveni alergator ,,magna cum laudae,, peste noapte si fara sa fi invatat macar literele de baza ale alfabetului alergarii s-a transformat, umil, in proba zilnica a reusitei deplasarii pe distante scurte si in timpi cu incetinitorul ,cu pasi tarsaiti si poticniti. Entorsa de la glezna stanga este cel mai bun studiu practic pe care-l puteam avea pentru ,,Lucrarea mea de Diploma in Arta Inaintarii Pas cu Pas, in Ritmul Constientizarii ,,.  E arta prin care un vehicul supersonic poate experimenta viata in viteza unei sarete trasa de cai obositi,depasindu-se astfel, pe sine insusi.

Viteza supersonica cu care mi-am parcurs anii m-a (con)dus sa explorez universuri si constelatii, lumi si teritorii variate si indepartate fara sa ma intreb vreodata daca asta voiam cu adevarat si fara sa stiu daca este si unde este punctul de popas sau de finish al explorarilor mele; fara sa ma intereseze ca  lumile pe care le exploram se miscau cu viteze sau pe traiectorii diferite de a mea.

Viteza broastei testoase cu care am fost nevoita sa-mi parcurg cateva din zilele anterioare mi-a impus si mi-a permis sa ma explorez pe mine cu tot ce traiesc, simt, gandesc neputand sa (mai) fug, neputand sa ma bazez (doar) pe mine, neputand sa stau pe picioarele mele amandoua (ci doar pe cel…drept), neputand sa onorez promisiuni in timpul si modul prestabilit, neputand sa ,,alerg zilnic, mult, repede si in pofida oricaror obstacole,, asa cum imi impusesem.

O banala entorsa, prin care reinvat, ca un copil mic, sa ma uimesc de miracolul mersului pe doua picioare , se dovedeste a fi un mod extraordinar de a invata, ca adult, sa ma bucur de frumusetea lumii din imediata mea apropiere ,de ipostazele  vietii asa cum e ea , indiferent de viteza cu care vreau si/sau pot sa o parcurg…

Ps. voi alerga pe 20 septembie la Transmaraton. Nu stiu cu ce viteza si in cate picioare :), insa voi alerga pentru bucuria mea si pentru a sprijini Valorile…Scolii de Valori. Poti contribui la acest demers prin donatia ta!

Eu ale(r)g, Tu alegi ! Iti multumesc in numele Exceptionalilor !

http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=a42b754c1aa78c8a29b4bf071297c884fa0398bf

Citatele noastre…

Standard

Pe un perete al unei sali de curs la care am participat ieri era o rama neagra ce incadra o foaie alba A4 pe care era printat alb-negru un citat.  Citesc…citatul. La inceput spun : wow!…ce frumos e ! Ce… adevarat! Apoi,il citesc iar. Incepea cu : ,, Lucrul cel mai important este…,,  . Privirea imi devine intrebatoare : ,,exista oare un…lucru cel mai important?,,  ,,si daca da, pentru cine este cel mai important?,,  ,, si cand?,,  ,,si de ce?,,  Privirea  imi aluneca spre continuarea citatului. De fapt, imi aluneca peste. Si se opreste undeva in finalul citatului, acolo unde e scris numele autorului. ,,Aha!,, ma luminez …  acest citat ii apartine acestui autor, cu toate intelesurile,subintelesurile sau neintelesurile lui. Pentru acest autor exista un lucru definit ca ,,cel mai important,, .  Important pentru el. Iar intregul citat reflecta de fapt … adevarul lui, in fata caruia eu incepeam sa devin sceptica.  Si dintr-o data, am privit citatul cu alti ochi: un text printat atat de …alb-negru incat citindu-l am inceput sa descopar in mine  culorile cu care sa-mi las sa zboare pe cerul existentei  adevaruri ne(cu)prinse in rame atarnate pe peretii vreunei sali de curs. Un text al altcuiva,care, dupa ce l-am citit , s-a transformat intr-o foaie alba ce ma invita sa o insufletesc printr-un adevar al fiintei mele, sa o  acopar cu un citat al carui autor sunt eu…

Care este azi citatul Tau?

Demolam.Reconstruim.

Standard

 

Cateodata , oricat de multa pasiune, timp, energie sau  cunostinte am pus intr-un edificiu, el nu sta pe picioare. Ori sta stramb. Ori se clatina la cel mai mic cutremur. Ori este neincapator, intunecat sau…intr-un loc in care cam nimeni nu ajunge.  Sunt edificii pur si simplu impropriu construite- din neatentie,din exces de zel, din ignoranta, din lipsa de materiale, din lipsa unei fundatii adecvate. Motivele conteaza mai putin. Ceea ce conteaza este sa detectam, sa recunoastem, sa acceptam viciile unui edificiu. Si apoi sa facem ceva sa fie bine. Putem sa renuntam la edificiu , lasandu-l  asa cum e, si ,,sa facem altul pe mal in jos, unul mai trainic si mai si…,, vorba cantecului cantat cand eram copii.  Putem sa ne luam lada cu scule si sa incepem sa ,,surubarim,,- ici un petic, colo o caramida, dincolo un smirghel , o proptea sau macar…o vopsea, macar sa para ca e altceva.  Ori putem sa ne asumam curajul de a spune: ,,am facut mult, am facut pana la capat, am facut-o o vreme, dar ce am facut,nu am facut  bine,,.  Putem sa ne privim edificiul in care am pus o parte din noi insine si sa-i vedem si gaurile din zid, peretii disproportionati, ferestrele strambe, odaile stramte, mucegaiul din pivnita, acoperisul cu prea multe fisuri.  Si dupa ce masuram din priviri toate cele ce ar trebui reparate, inlocuite, schimbate la dragul si pretiosul nostru edificiu, putem sa ne intrebam daca efortul unor reparatii multiple este cu adevarat alegerea  cea potrivita. Adesea,  reparatul  costa cel putin egal, daca nu chiar mai mult decat a face iar. Uneori, sa distrugem pana la temelii sau chiar mai adanc decat ele un edificiu in care ne-am zidit pe noi insine mult timp si cu mult suflet poate fi  una din cele  mai …constructive decizii.  Dupa ce demolam, ne putem uita la bucatile imprastiate si putem culege cateva pentru a le pune la temelia altui edificiu. Ori putem sa folosim materiale noi.  Ori un loc nou. Asta prea putin conteaza.

Cand reconstruim  noul edificiu, important este sa fi acceptat ca greselile pe care  le-am facut data trecuta  ne-au  facut mesteri mai priceputi, ca edificiul ce s-a naruit sub ochii nostri era o schita necesara  a edificiului ce ni-l dorim cu adevarat, ca timpul ce l-am ,,risipit,,  facand ceva ,,gresit,,  contine in el tot timpul ce il castigam atunci cand ne reconstruim pe noi cu fiecare caramida bine pusa in zidul unui edificiu nou , un edificiu …altfel  construit : la locul, pe ritmul , in modul , cu scopul …potrivit.

Ps.  eu  mi-am dat azi ,,avizul,,  pentru demolare. Si-ncep procesul  de …remodelare.

Tu ce(ti)  poti spune despre edificiile tale?

,, De ce fac eu asta? ,,

Standard

 

Putini oameni,din cate stiu eu,  atunci cand fac un anume lucru, se intreaba si isi raspund cu onestitate la intrebarea: ,,care este motivul pentru care eu fac asta?,,.

Si mai putini oameni isi intreaba semenii : ,, de ce faci tu asta?,,  , multumindu-se,de regula, cu raspunsul la intrebarea ,, ce mai faci?,,

Daca, rar, (ne) intrebam sau suntem intrebati : ,,de ce fac(i) asta?,,  raspundem  stereotip , superficial si fugitiv : ,,de placere,, , ,,pentru ca trebuie,, , ,, pentru ca asa se face,,  …sau variante similare…

Cand nu stim clar de ce incepem sa facem ceva, nu stim nici daca si nici cum  sa continuam, nu stim nici (cand) sa ne oprim. Cand nu stim de ce facem un lucru, nu stim nici sa evaluam daca facerea lui e un succes, un esec sau …o plimbare in jurul cercului.

Facem  adesea lucruri in virtutea unei forte  care ne atrage sau ne impinge, iar cand ne trezim facand, incepem, jenati sau siguri pe noi si/sau pe mastile noastre, sa dam o forma, un nume, un ,,alibi,, fortei  careia ne-am predat timpul, energia , fiinta: ,, fac pentru ca… imi place,, , ,,pentru ca trebuie,,  , ,, pentru ca sa fac bani ,, , ,,pentru ca sa ajut lumea,,  , ,,pentru ca sa evoluez,,  ,  ,,pentru ca asa se face,,  ,  ,,pentru ca  nu am de ales,,   si alte mii de ,,pentru ca…,,

Facem  lucruri pentru a inainta catre ceva sau catre cineva; facem si lucruri incercand sa umplem goluri  imposibil de umplut   prin ,,a face,, . Facem lucruri si pentru a fugi de ceva sau cineva.

Facem lucruri (si) ca sa nu ne simtim simtamintele si ca sa nu ne lasam inundati  de propriile ganduri. Facem (si) lucruri  fara rost, facem si lucruri care nu ne (mai) reprezinta . Facem adesea …mai putin , mai mult sau …cu totul altceva decat ne dorim  ori decat avem nevoie noi si/sau cei carora le dedicam  ,,facerile,, noastre. ..

Cand ne vom intreba si ne vom raspunde responsabil si onest, inaintea inceperii  fiecarui act marunt sau maret : ,,de ce fac eu Asta? ,,  ,  conceptele gen:  ,,succes,, , ,,esec,,  ,  ,, satisfactie,,  , ,,frustrare,, ,  ,,gresit,, , ,,corect,, ,,start,,-,,calatorie,,-,,capat de drum,,  , ,,sens,, -,,non-sens,,-,,consens,, -,,contrasens,, , se vor  amesteca si  se vor transforma alchimic  intr-un ,,CEVA,, asumat  atat cat e nevoie si asa cum e nevoie, un ,,CEVA,, zamislit dintr-o forta ce este in  coeziune cu noi si  ne ajuta  sa inaintam  ori sa ne oprim  din orice facem, in functie de alegerile proprii  .

Cand stim de ce facem ceva  (chiar si cand nu ne dorim acel ceva)  vedem mai clar si motivele ce stau in calea   lucrurilor pe care (inca) nu le facem (desi  ni le dorim).

De ce scriu toate astea? Pentru ca scriind, totul imi devine mai clar.

De ce vreau sa impartasesc si altora ceea ce scriu? Pentru ca , cine stie, vreun raspuns de-al meu, ori vreo intrebare de-a mea  , va face cuiva vreo alegere mai potrivita, vreo alegere mai…

clara.    🙂

 

cu incaltari (ne)potrivite

Standard

 

Azi dimineata, mergand la un curs, am ales niste sandale care se potriveau cu ce ma imbracasem,desi stiam ca imi fac rani si pe-al caror toc (prea inalt) nu am invatat sa merg. Am intarziat la curs caci mersul mi-era impiedicat si dureros iar la-ntoarcerea acasa , ma gandeam daca e mai bine sa sufar pana la capatul drumului mergand iar in durere si incet sau sa renunt la incaltari si sa merg desculta prin bucuresti. Fiindu-mi frica sa nu ma ranesc si in talpi prin marunte si invizibile cioburi de pe-asfalt, fiindu-mi greu sa fac fata eventualitatii scenariului in care trecatorii, uitandu-se la mine, desculta, mi-ar fi aruncat priviri sau grimase incomode, am ales sa imi spun: ,,rezist durerii, asta e, imi asum consecintele alegerii unor sandale nepotrivite,,.  Noroc insa ca pe drum am gasit magazine cu atatia pantofi dornici sa-si gaseasca picioarele potrivite !!!

Mi-am ales asadar perechea (de incaltaminte) care mi se potriveste, am cumparat-o, am incaltat-o  iar restul drumului spre casa l-am parcurs in ritm vioi si Zambind !

Perechea de sandale ce o alesesem dimineata am pus-o intr-o punguta transparenta  si mergeam cu ea in mana. Cineva pe drum mi-a admirat-o: ,,-ce sandale frumoase!,,  ,,frumoase dar incomode,, , i-am raspuns, in timp ce multumeam noilor incaltari pentru starea de bine pe care o simteam mergand cu ele. Nu stiu inca ce sa fac cu sandalele inalte si cu bretelute care-mi ranesc pielea. Nu-mi vine sa le arunc. Am un atasament anume fata de ele. Poate am sa-mi invat picioarele sa mearga pe tocuri. Ori am sa le folosesc doar in timpul unui dans sau la o scurta petrecere. Sau poate am sa le pastrez,  o vreme, undeva, intr-un colt unde stau toate acele lucruri pe care nu le mai folosesc dar a caror existenta in preajma mea imi da o stare de (pseudo)confort , pana cand voi invata sa imi aleg si sa pastrez doar ceea ce imi este potrivit si ceea ce am cu adevarat nevoie eu…

Clara