Arhive pe etichete: dimineata

maraton

Standard

e mai dificil sa apreciezi ceea ce fac altii, sa empatizezi cu ei, sa vibrezi pe acelasi nivel de emotii, cat timp tu nu ai facut vreodata sau nu faci lucrul respectiv. am tot vazut de-a lungul anilor mii de oameni alergand prin oras la maraton si imi erau indiferenti precum masinile ce se perinda in trafic zi de zi…

de vreo trei saptamani am inceput sa alerg dis de dimineata, sa simt cum fiecare zi in care reusesc sa inving forta de atractie a comoditatii este o importanta victorie pentru sufletul si pentru mintea mea, sa simt cum fiecare zi in care alerg aduce corpului meu mai multa rezistenta, mai multa armonie, mai mult tonus. acest lucru aparent extrem de simplu si accesibil- alergatul a inceput sa aiba in viata mea efecte pe multe planuri,aparent fara legatura intre ele.

astazi, pentru ca locuiesc exact in zona unde s-a dat startul unui maraton important, am fost pentru niste minute, in mijlocul miilor de oameni ce se pregateau sa inceapa cursa. am rezonat cu ei, vibram in aceeasi stare mentala si emotionala cu ei si mi-a parut , cumva, rau, ca nu puteam sa alerg impreuna cu ei, caci conditia mea fizica nu-mi permite asta inca. mi-am promis insa ca pana la anul ma voi antrena pentru asta . si simpla setare a acestui obiectiv mi-a resuscitat resurse importante pe care le pierdusem pe undeva, pe drum, de-a lungul maratonului existentei mele .

tuturor alergatorilor pe orice distanta , in orice ritm si in orice competitii le trimit un gand plin de optimism si de incredere in reusita !

Reclame

o poveste fara nume(2)

Standard

In timp ce dormeau, in vis le aparu, fiecaruia dintre cei trei, un duh, care le spuse: ,,eu sunt Duhul Muntelui. Stiu ca vrei sa ajungi in Tara Comorilor, dar pentru asta, este nevoie sa treci de Munte. Si este o singura cale pentru asta: sa alegi, maine dimineata, sa faci ceva care nu ai mai facut pana acum, ceva important pentru tine si care va fi modalitatea prin care vei putea ajunge acolo unde iti doresti. Ai incredere ca ceea ce vei alege sa schimbi va fi ceea ce trebuie si dupa ce vei alege acel ceva, povesteste-le si celorlati doi impreuna cu care calatoresti; e foarte important acest lucru, sa impartasesti cu ceilalti…,,  Iar  dupa ce rosti aceste cuvinte,Duhul Muntelui disparu din visul fiecaruia, asa cum aparuse.

Cei trei se trezira a doua zi odihniti dar si foarte uimiti, amintindu-si visul. Muntele era acolo inca, dar fiecare din ei aveau acum ceva in plus fata de cat aveau inaintea noptii: un vis care ar fi putut  fi iesirea din impas. Cum fiecare din ei stia ca nu are de ales decat fie sa se intoarca de unde please, fie sa incerce sa puna in aplicaresfatul Duhului, incepura sase gandeasca ce ar fi putut face altfel…

Saritorul, dupace reflecta cateva minute, isi manifesta dorinta sa vorbeasca primul, vazand ca ceilalti doi erau cumva…indecisi. Scoase un oftat indelung si spuse: ,, eu vreau neaparat sa ajung in Tara Comorilor. Asta noapte m-am odihnit si simt ca acum am resurse sa incep sa urc muntele ori sa-l inconjur, pana cand voi trece de el si voi avea in fata calea spre Tara unde vreau sa ajung. Resursele pecare le am acum insa, nu cred ca imi vor fi de ajuns sa te pot trage dupa mine sip e tine, Neincrezatorule. Stiu ca atunci cand am plecat in calatorie ti-am promis ca te voi sprijinti cu orice prêt, pana la capatul drumului. Dar daca eu nu imi dramuiesc  energia, nu vom ajunge niciunul din noi in Tara Comorilor. Asa, plecand doar eu, cand ajung acolo,  voi cere ajutoare, voi gasi alte solutii, voi putea apoi sa te a jut si pe tine , mai mult si mai bine decat as putea-o face acum. ,, Cu lacrimi in ochi, il imbratisa pe Neincrezator si apoi , zambind, incepu sa-si pregateasca bagajul pentru a-si continua calatoria. Singuraticul, pentru prima oara de cand calatoreau pe acelasi drum, privind cu compasiune pe Neincrezator care parea tare dezamagit si tris dup ace auzise decizia neasteptata a  Saritorului, rosti: ,, adevarul este ca nu prea stiu cum sa trec Muntele. Nu am gasit vreo solutie concreta pana acum. Dar voi continua drumul, si pentru ca eu simt ca am multe resurse incat sa mai pot prijini pe cineva , ma ofer sa iti fiu suport,Neincrezatorule, in aceasta calatorie. Vom merge alaturi, iar tu, cand ai cu adevarat nevie, dar numai cand ai cu adevarat nevoie , vei apela la mine sa te trag in sus pe munte, sa te ajut sa iti car bagajele, sa veghez la pericle cand tu vrei sa dormi. Dar in restul timpului, cand vor fi lucruri pe care le vei putea face singur, le vei face singur, asa incat eu sa imi pot gestiona resursele si sa ne ajute pe amandoi pana la capatul drumului. Si inca ceva: pentru ca eu realizez ca nu stiu cum am putea trece multele, am sa iti cer, in schimb, sa ma ajuti, cumva, sa gasesc o idée potrivita, vom coopera. Esti de acord?,,  . Neincrezatoru, auzind ca cineva ii cere ajutorul si ca are incredere in el, isi aminti dintr-o data de cateva momente din viata lui cand el insusi era sprijin pentru altii si isi aminti cat de bine se simtea. Pe chipul lui rasari un zambet larg iar corpul parca a capatat tonus. Plin de viata, raspunse: ,,da, Singuraticule, te voi ajuta sa gasesti cea mai rapida si cea mai simpla cale de a trece Muntele; si mai mult decat atat, cand vei simti ca vrei sa dormi ori sate odihnesti, voi veghea eu, voi cara eu bagajele tale; mi-am amintit ca pot multe; nu stiu cand le-am uitat, dar ma bucur ca mi-am amintit cat sunt de descurcaret,,. Si, intorcandu-se catre Saritor, care tocmai isi pusese rucsacul in spate, decis sa porneasca pe drum, ii spuse: ,,Saritorule, iti multumesc pentru tot ce ai facut pana acum pentru mine; nu mi-am dat seama in nicio clipa ca erai obosit, tragandu-ma dupa tine, facand atatea pentru mine; pareai atat de puternic si de bucuros sa ma ajuti incat…,,  Dar Singuraticul il intrerupse si, privind si el catre Saritor, ii zise: ,,hei, asteapta-ne sip e noi. Nu are rost sa pleci singur. Calatoria noastra va fi mai placuta si mai utila daca o facem impreuna. Timpul trece mai repede, obstacolele sunt mai usor de trecut si,in plus, putem invata atatea unii de la altii. Ce zici?,,  Nici nu termina bine de zis, ca se trezira toti trei imbratisati strans, si, intr-un glas, rostira, plini de optimism: hai sa trecem de Muntele asta!!!.  Dar cand isi ridicara privirea , isi dadura seama, cu uimire, ca muntele disparuse ca prin farmec.

,,A fost doar un miraj…,, spusera, linistiti.

Tara Comorilor este , iata, atat de aproape de noi…

libertatea de dincolo de ziduri

Standard

am vazut astazi, scris pe un zid, cu vopsea-spray :,,libertatea personala se termina in libertatea altuia,,. Era si o semnatura acolo, indescifrabila, deci nu pot spune numele persoanei al carui citat l-am reprodus. mi-a dat de gandit; aproape toata viata mea am crezut asta: ca libertatea mea este ca o piesa de puzzle care se potriveste sau nu cu piesa de puzzle a celuilalt, ca un teritoriu bine delimitat de ziduri si frontiere care imi spun ca ,,dincolo de,, nu se trece, ca un fel de …limba al carui inteles isi declina utilitatea si sensul la portile unui teritoriu in care o alta limba este stapana.

Azi dimineata, inainte de  citi randurile acelea vopsite pe zid, cred ca inca mai credeam asta. Apoi, citindu-le, m-au revoltat intr-un fel care m-a facut sa ma intreb care-i cauza revoltei mele; m-am ascultat cateva clipe si am inteles: fiina mea nu mai rezona cu acel citat caruia mintea inca i se alia, prin resorturi invechite. Fiinta mea cea de-acum stie ca libertatea mea incepe in mine insami si se termina doar in fata limitelor pe care eu insami i le-asputea pune, ca  libertatea mea nu are legatura cu celalalt , cu ceea ce el face sau nu, cu ceea ce spune sau nu; libertatea mintii , a sufletului, a fiintei mele este  un zbor ce nu se poate zbura cu aripi de imprumut, este o usa ale carei porti nu se pot deschide sau inchide cu vreo alta cheie decat cea care o detin doar eu; libertatea mea e una cu mine. Nu ma voi duce sa scriu asta pe niciun zid, nici macar pe acela pe care am vazut  citatul   care mi-a starnit nevoia de replica…

Clara T

un jour pour Amour…

Standard

baietelul meu ma intreba astazi dimineata, in drum spre scoala: ,,in cat suntem azi, mami?,,

14 februarie… – i-am raspuns,zambind, atinsa intr-o coarda sensibila de semnificatia aproape universala a acestei zile.

,,stii, mami, a continuat el, ieri, la scoala, colega mea, Ana, mi-a zis ca abia asteapta ziua de ,,maine,, (adica ,,azi,, ), pentru ca e Valentine’s Day; iar eu i-am raspuns ieri ca si eu astept ziua de ,,maine,, ( adica ,,azi,, ), pentru ca e meciul cu Ajax Amsterdam,,.

Am ras din toata fiinta mea, cum nu am mai ras demult si am inteles firescul , simplitatea si lejeritatea cu care te poti raporta la diferentele dintre lumea femeilor si cea a barbatilor, lumi ,,adulte,, intre care se dau batalii zilnice, cu prejudicii majore si irecuperabile; cu prejudicii ce nu pot fi acoperite de tonele de inimioare dulci, colorate , frumos decupat-desenate si daruite (doar) de Valentine’s Day…

––

…exista razboaie, intr-o lume plina de iubire, asa cum exista iubire supravietuind  pe campul de lupta dintre un barbat si o femeie…

Clara T

omul care hranea pescarusii

Standard

treceam azi dimineata pe langa Cheiul Dambovitei, grabita si acaparata de gandurile mele care incercau sa gaseasca strategia cea mai eficace pentru a-mi incadra toate activitatile , atat cele urgente si neimportante cat si cele importante dar ne-urgente, in orele zilei de azi. privirea tintuita spre directia mersului meu inainte  cat si vocea gandurilor mi-au fost atrase de un zgomot ciudat si de o imagine bizara: un stol imens de pasari albe se napusteau galagios si dezordonat spre un punct: un batranel imbracat in haine saracacioase scotea dintr-o sacosa paine dupa paine, le rupea in bucatele si le aseza frumos pe bordura inalta a micului pod de pe chei. Pescarusii, care parca veneau de pretutindeni si nenumarati, se agitau voios in preajma omului care-i hranea si  dadeau viata si stralucire atmosferei terne si  apatice a unei zile obisnuite intr-un oras atat de populat si poluat de prea multa indiferenta…

in fata acelei imagini, ochii mi s-au incetosat de lacrimi de emotie:  noi, cei care de-abia ne dramuim timpul pentru ,,prioritati,, , ,,necesitati,, si ,,treburile noastre importante,, , mai avem atatea de invatat de la semenii nostri care au descoperit reteta alchimica ce le permite sa pregateasca in timpul lor, din banii lor, cu energia si cu mainile lor, micul dejun pentru pescarusii Lumii…

Clara T

 

 

as vrea…

Standard

as vrea

sa ma pot preface intr-o culoare

pe care sa  alegi dintr-o mie de alte culori;

as vrea

sa ma pot preface intr-un sunet

prin care sa-ti poti canta cantecul;

as vrea

sa ma pot preface intr-un drum

pe care sa il poti oricand alege;

as vrea

sa ma pot preface intr-un vis

pe care sa-l cauti in fiecare  dimineata

si sa nu il gasesti ; negasindu-l,

sa-l cauti mereu…

Clara T

in stare de dragoste

Standard

Dragostea este un privilegiu de care este pacat sa nu inveti sa te bucuri. Este un miracol ce ti se dezvaluie in fiecare dimineata, in lumina soarelui de amiaza, in frunzele copacilor, in cantecul pasarilor, in primul gand cu care te trezesti, in fiecare soapta de dinainte de somn. Dragostea este templul sacru in care renasti. Se implineste prin ea insasi, se fructifica prin sine. Dragostea este o stare de gratie pe care unii din noi nu stim sa o primim in existenta noastra, o stare pe care adesea nu suntem in stare sa o  traim asa cum se cuvine …

 

Clara T